Poezie

Un fel de pasăre

1 min lectură·30 ianuarie 2003

Mediu

Draga mea se iubește cu altul,

cu unul ce voi fi fost.

Îmi crește în fiecare zi

câte un fulg

când pe mână,

când pe sprânceană,

pe unde le vine.

Unii se transformă în pene de piatră gălbuie

iar alții se schimbă la începutul anotimpurilor

în flori, în țurțuri sau în alți fulgi,

după cum le tună mintea.

Cu timpul

arăt mai mult a grifon înfrunzit sau răcit.

Iubita nu mă mai cunoaște,

uneori ziua mă plivește,

noaptea mă iartă.

Se pot număra cu legătura

sau cu oglinda din zâmbetul frumoasei mele,

veșnic tinere,

ce înțelege din ce în ce mai puțin

limba asta boscorodită,

a păsărilor stranii și bătrâne.

Dintre degetele căngi leonine,

cioturile vulturii de piatră

și altele toate alea,

numai inima mi-a rămas o bucată

de om

și-mi bate cu pumnii în piept,

pe dinăuntru,

strigând-o pe iubita mea ce iubește pe altul,

unul ce voi fi fost

Pan

30.01.2003

023.104

Paul Bogdan. “Un fel de pasăre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/35548/un-fel-de-pasare

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

GA Geta Adam✓31 ian. 2003

trebuie sa recunosc (pentru a nu stiu cata oara) ca tie iti \'tuna mintea\' idei la care dai viata:)

ma bucrur ca am avut inspiratia sa-ti cotec poezia