Poezie
Omul-<i>Fluture</i>
1 min lectură·
Mediu
Vino neamule de mă pipăie!
Bagă-mi mâna în ochi și în nară,
caută-mă prin frunte de seară,
de cute,
pe umeri caută-mă de munte.
Vino neamule să vezi ce n-ai mai văzut!
Omul-„fluture”,
omul ciuture,
cu aripă de plumb,
grie,
bag-o-n apă fiartă să-ți faci doftorie.
Vinde neica
pe nimica
tot ce-ți trebuie,
două vorbe,
două cuie
să ți le bagi în minte
fierbinte.
Nu sta poporule,
pierzi chilipirul,
omul fluture se dăruiește cu chilu’,
cu palma,
cu buzunaru’,
cu dropu’,
cu scopu’,
cu lingurica,
pe nimica.
Nu te uita neamule că nu-i de unde,
că n-a trăit de mai mult de o lună,
mult puțin cât iei,
ce nu-ți trebuie,
aici să rămână,
și gheaba
și tot ce face cu graba,
cu nenorocu’,
ca să-i vină mai degrabă sorocu’,
sireacul!
Pan
04.10.2002
012835
0
DI