Poezie
E
2 min lectură·
Mediu
Iubirea este acel lucru fără de care,
în orice clipă,
o clipă anume
sau una oarecare,
nimic nu e.
Și dacă nu e nimic,
nu este nici vis,
nici ceruri,
nici abis,
nu este nici moarte,
nu este nici viață,
nu este bătaie sau fâlfâit de aripi de rață,
căci întâi a fost dragostea în necuprins
și nu visul a fost primul vis.
Și dacă nu ar fi fost,
nu s-ar fi cunoscut tu-ul tău,
nu te-ai fi născut,
nu ai fi crescut,
nu ai fi putut spune azi: ce, de ce, e.
Iar dacă acel E care E,
perceput ca Triunghi sau Pătrat,
Auriu sau Bălțat,
nu ne-ar fi băgat prin ființă,
nu ne-ar fi dat această putință de a iubi,
această stare sau sentiment de totală credință
în iubirea este totul,
tu,
ca și altul,
ca și mine netotul,
nu am fi fost,
nu am fi avut rost,
nu am fi avut nici un ideal
fals sau real.
Iubirea din care totul se naște și respiră,
nu este o musafiră,
este tu,
este el,
este eu netotul,
este natura noastră,
castă,
pe care la un moment dat,
neapărat și precis doar un moment dat,
o cunoaștem ca fiind
acel noi din totdeauna,
acum cunoscători de totul.
Și atunci,
în acea clipă,
ne întindem să pipăim cele din preajma noastră,
simțim totul altfel,
încetinel
sau rupându-ne firea în risipă,
în pripă.
Că iubim este o minune.
Iubim simplu că așa ne este dat
de către E-ul din noi,
n-avem vreo vină,
că suflă El cu iubire în tină.
Pan
24.09.2002
Acest text este un comentriu la subsolul textului Nemaiavând ce visa , semnat de către Andia careia ii multumesc pentru inspiratie
în orice clipă,
o clipă anume
sau una oarecare,
nimic nu e.
Și dacă nu e nimic,
nu este nici vis,
nici ceruri,
nici abis,
nu este nici moarte,
nu este nici viață,
nu este bătaie sau fâlfâit de aripi de rață,
căci întâi a fost dragostea în necuprins
și nu visul a fost primul vis.
Și dacă nu ar fi fost,
nu s-ar fi cunoscut tu-ul tău,
nu te-ai fi născut,
nu ai fi crescut,
nu ai fi putut spune azi: ce, de ce, e.
Iar dacă acel E care E,
perceput ca Triunghi sau Pătrat,
Auriu sau Bălțat,
nu ne-ar fi băgat prin ființă,
nu ne-ar fi dat această putință de a iubi,
această stare sau sentiment de totală credință
în iubirea este totul,
tu,
ca și altul,
ca și mine netotul,
nu am fi fost,
nu am fi avut rost,
nu am fi avut nici un ideal
fals sau real.
Iubirea din care totul se naște și respiră,
nu este o musafiră,
este tu,
este el,
este eu netotul,
este natura noastră,
castă,
pe care la un moment dat,
neapărat și precis doar un moment dat,
o cunoaștem ca fiind
acel noi din totdeauna,
acum cunoscători de totul.
Și atunci,
în acea clipă,
ne întindem să pipăim cele din preajma noastră,
simțim totul altfel,
încetinel
sau rupându-ne firea în risipă,
în pripă.
Că iubim este o minune.
Iubim simplu că așa ne este dat
de către E-ul din noi,
n-avem vreo vină,
că suflă El cu iubire în tină.
Pan
24.09.2002
Acest text este un comentriu la subsolul textului Nemaiavând ce visa , semnat de către Andia careia ii multumesc pentru inspiratie
054.894
0
Dupa ce iti scriu, intru pe link sa vad oare eu ce-oi fi scris?
Deoarece comentatorii tai sunt foarte sfiosi, fiind vorba de un subiect atat de delicat, m-am hotarat sa-mi iau inima in dinti si cu un tupeu care nu ma caracterizeaza deloc, dar absolut deloc, sa-ti multumesc pentru poezie, o s-o iau ca pe o impartasire a aceluiasi... ideal.
Sincer, m-am bucurat pentru ca am stiut ca vei intelege.
Ultimile doua versuri sunt neasteptate, eu nu am mers atat de departe cu rationamentul; nici nu as fi putut, aici e o poezie; de aceea sunt si cele mai frumoase. La fel - \"Iubirea din care totul se naște și respiră,
nu este o musafiră,
este tu,
este el,
este eu netotul,
este natura noastră,
castă\"
Doar o observatie: \"perceput\", \"ideal\", fals\", \"real\" - neologisme apartinand unui registru diferit de cel a lui \"pripa\", \"putintel\", \"cunoscatori de totul\". Poate ar trebui putin indulcite. Spun si eu, poate, poate...