Poezie
Piatra de mine
1 min lectură·
Mediu
Sunt ca piatra aia ce o arunci în fântână,
udă,
întunericită
și seacă-nisip pe dinlăuntru.
Sunt ca piatra aia din mâlul fântânii,
rece,
privind gura luminii,
strigând lumii bolborosind:
lumeee ...
întunecatul de mine,
singurul de mine,
piatra de mine.
Pan
28.08.2002
064.748
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 42
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “Piatra de mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/24777/piatra-de-mineComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCMCMariana Cardas✓Si iata-ma in situatia de \"a arunca prima cu piatra\"...Astazi ai simtit asa, maine cu siguranta va fi mai bine...Totusi de ce asa ganduri negre? Cu pietre n-am sa arunc, pentru ca le am si eu pe ale mele (nu pietrele, ci pacatele)...
0
MBPane, la foarte buna revenire!
Iar piatra de tine este din cea de temelie, asa ca nu esti singur...
Iar piatra de tine este din cea de temelie, asa ca nu esti singur...
0
TNSnt convins ca Nichita, daca ar mai fi trait, ar fi fost gelos pe acest poem...
sau, bun cum era el, s-ar fi bucurat...
sau, bun cum era el, s-ar fi bucurat...
0
LSDistincție acordată
Cu intarziere dar... iata ce mi-a inspirat acest poem
Precum piatra scăpată imprudent din fântână
ard acum în albastrul concret și plenar
și goală de apă mă usuc în lumina calină.
In juru-mi, clipocesc oameni cu mersul hilar
și corpuri năpârlind umbre încercănate de frig.
De dorul adâncului m-afund în țarână și strig.
Uneori m-alină doar a ploii acidă dojană.
Precum piatra scăpată imprudent din fântână
ard acum în albastrul concret și plenar
și goală de apă mă usuc în lumina calină.
In juru-mi, clipocesc oameni cu mersul hilar
și corpuri năpârlind umbre încercănate de frig.
De dorul adâncului m-afund în țarână și strig.
Uneori m-alină doar a ploii acidă dojană.
0
LNDistincție acordată
Frumos, mai ales finalul...Începutul parcă prea explicit. Oricum, mi-a plăcut.
0