Mediu
Dacă vreți să rămâneți în țară , nu vă împiedică nimeni să n-o faceți...dacă vreți să plecați e mai complicat. Altminteri, aici, e boem, ca să spun așa... boemul nu începe însă unde vă așteptați ci unde nu vă așteptați. E foarte frumos să intri într-un restaurant care se numește “clasic românesc” și să afli cu stupoare că... e chiar așa! Trec repede peste chiciul fețelor de masă și mă îndrept rapid spre lista de bucate din care nu lipsește ciorba de burtă! Bun așa, îmi zic și am tupeul să o și comand!!! Curat tupeu, îmi spune zâmbetul de pe fața chelnerului căci ciorba de burtă, exista doar pe menu, ea fiind în realitate o suavă butaforie. Așa că mă repliez spre ciorba de văcuță. Vine! E fierbinte! O gust! Concluzie: multă apă fiartă și puțină vacă. Bine că era gata omorâtă altfel cu siguranță îmi făcea și muuu!!!! La felul 2 vin 3 porții de hamsii și una de mici. Pe parcurs aflu însă că nu sunt decât două porții pentru că... astea erau... cât despre muștarul pentru mici.. nici nu poate fi vorba... desertul constă în clătite cu brânză de vaci și stafide la care eu cer și smântână! Nimic rău în asta! Numai că, același chelner îmi spune zâmbitor că nu îmi recomandă smântână!
Aș putea încerca să trag o concluzie. Aș putea încerca să trag o mie de concluzii. Dar nu are nici un rost.
Eu sunt de părere că fiecare pădure are uscăturile ei. Mai rare, mai uscate, mai ieftine, mai nelalocul lor - unde peste alta am o atitidune cât se poate de pozitivă când vine vorba de servicii, bunuri de larg consum și prost gust în țara mumă. Norocul meu poartă numele părinților mei. Nu că mi-ar fi oferit o educație de băiet de pension ci datorită unor facilități fiscale șaptezeciste de care ai mei părinți au beneficiat acum 25 de ani. Nunta de argint astăzi alexandrule... chef...bacșiș... saturație.... Prin urmare stomacul meu își va păstra feciorelnica lui alcătuire a unui 4 pm încă vreo câteva ore. Ajuns la restaurantul cu pricina comand bere și îmi râd în barbă. Chelnerul îmi aduce păhărele condensând gheața la care au fost păstrate toată dimineața. Hehe îmi rostesc în barba mustind a chef de bere -una din ideile mele de imbogatire rapidă a fost deja deconspirată- mai rămâne restaurantul somalez... little did i know...
Necesitatea de a mânca... necesitatea de a gusta o mâncare preferată... stare de foame... Avem de ales și alegem căci doar este democrație. Intrăm într-un loc PeUNeRist cu tricolor la poarta unei case naționalizate... Trebuie să respirăm aerul curat al Bucureștiului, dar prevăzători fiind asupra unei potențiale ploi... sub umbrela de plajă ne așezăm... Șocat de inexistența ciorbei de burtă din realitatea restaurantului, renunț la orice fel de ciorbă și mă rezum la a pofti niște mici. Discuția noastră se stârnește pe globalizare, diferența de servire existentă la noi în țară față de cea din America... tragică discuție... chelnerul ne privește și gândește... „Semn bun” spusem noi. Vin cei 5 mici alături de o porție de cartofi prăjiți... garnitură... muștar nicăieri. Chelnerul se apropie. „Puteți să aduceți muștar?” Acesta ne privește și indiferent ne răspunde, de parcă i-am fi cerut o inepție „Nu avem muștar!” Se îndepărtează rapid. „Chiar așa, îmi zic, oare de ce mi-ar trebui muștar la mici?” Serviciu ireproșabil... Nota de plată... „Vă mai așteptăm pe la noi”... Nici nu-l mai auzim... cred că ne-a urat totuși așa ceva... în gând, parcă să nu strice prin sunetele cuvintelor sale armonia unei mese de după-amiază.
Să trecem la lucruri serioase! Un om al muncii ce sunt, obosit după o zi de trudă. Din gândurile mele aplecate pe poezie, un cap ițit cu îndrăzneală aburită, pe ușa deja saturată de intrări și ieșiri a biroului, kopilotul întârziat la servici. Erată! Kopilotul în zi de salariu. Ochii cârpiți a poezie.ro îndemnau la bere, foame de mici și de ce-o mai fi. Șăd și cuget... e de rău. Zic: șezi și te hodine! Vreau să-mi pun lucrurile la punct, hârțogăraie și alte rahaturi importante pentru mine. Scââârț și intră America-fără-de-sens, degeaba. Surpiză mare, plăcută. S-a dus munca odată cu venirea lui mat ce vâslește și el hămesit pe patru puncte de sprijin. Hai la masă!
Discutăm, durerea-i mare! Tineretul pleacă din țară. Suntem îngrijorați! Hamsia uscată mă constipă vizibil. Eu m-am întors după șase ani de studii afară. Mat pleacă la bătrânețe să studieze, kopilotul a refuzat mai primăvară o bursă undeva prin poalele lui Toma d’Aquino-Roma, degeaba-i degeaba... învață undeva prin state, complexat din copilărie de falusurile vieții și un bla-bla pe care nu-l înțeleg (ne iubim, stimăm, dar nu ne înțelegem poezia. Treaba lui!).
Ce spuneam? Aaa, să trecem la lucruri serioase! Ne uitam unul la altul, patru oameni total diferiți. Cine ne-a spus să venim sau să plecăm? Nu mai țin minte. Care era lucrul serios???
Citat din opera chelnerului ce ne-a servit:
Smântână?! Nu v-o recomand, n-ați văzut cum arată?
AVERTISMENT! Acesta nu este un editorial. Aceasta este o dare de seamă asupra unui dejun ratat.
ADVERTISING noi vă servim! dumneavoastră vă consumați ...nervii!
PS: Sunt aici de 48 de ore și era să mănânc de doua ori bătaie. O dată de la un paznic de maternitate. O data de la patru băieți. Eu fac tratament hormonal. Prietena mea a născut o fetiță. Prin cezariană. Port pălarie turcească. Fluier a paguba. Degeaba.
Acest text a fost conceput de: mat, degeaba, kopilotu și Pan
(în ordine aleatorie)
Aș putea încerca să trag o concluzie. Aș putea încerca să trag o mie de concluzii. Dar nu are nici un rost.
Eu sunt de părere că fiecare pădure are uscăturile ei. Mai rare, mai uscate, mai ieftine, mai nelalocul lor - unde peste alta am o atitidune cât se poate de pozitivă când vine vorba de servicii, bunuri de larg consum și prost gust în țara mumă. Norocul meu poartă numele părinților mei. Nu că mi-ar fi oferit o educație de băiet de pension ci datorită unor facilități fiscale șaptezeciste de care ai mei părinți au beneficiat acum 25 de ani. Nunta de argint astăzi alexandrule... chef...bacșiș... saturație.... Prin urmare stomacul meu își va păstra feciorelnica lui alcătuire a unui 4 pm încă vreo câteva ore. Ajuns la restaurantul cu pricina comand bere și îmi râd în barbă. Chelnerul îmi aduce păhărele condensând gheața la care au fost păstrate toată dimineața. Hehe îmi rostesc în barba mustind a chef de bere -una din ideile mele de imbogatire rapidă a fost deja deconspirată- mai rămâne restaurantul somalez... little did i know...
Necesitatea de a mânca... necesitatea de a gusta o mâncare preferată... stare de foame... Avem de ales și alegem căci doar este democrație. Intrăm într-un loc PeUNeRist cu tricolor la poarta unei case naționalizate... Trebuie să respirăm aerul curat al Bucureștiului, dar prevăzători fiind asupra unei potențiale ploi... sub umbrela de plajă ne așezăm... Șocat de inexistența ciorbei de burtă din realitatea restaurantului, renunț la orice fel de ciorbă și mă rezum la a pofti niște mici. Discuția noastră se stârnește pe globalizare, diferența de servire existentă la noi în țară față de cea din America... tragică discuție... chelnerul ne privește și gândește... „Semn bun” spusem noi. Vin cei 5 mici alături de o porție de cartofi prăjiți... garnitură... muștar nicăieri. Chelnerul se apropie. „Puteți să aduceți muștar?” Acesta ne privește și indiferent ne răspunde, de parcă i-am fi cerut o inepție „Nu avem muștar!” Se îndepărtează rapid. „Chiar așa, îmi zic, oare de ce mi-ar trebui muștar la mici?” Serviciu ireproșabil... Nota de plată... „Vă mai așteptăm pe la noi”... Nici nu-l mai auzim... cred că ne-a urat totuși așa ceva... în gând, parcă să nu strice prin sunetele cuvintelor sale armonia unei mese de după-amiază.
Să trecem la lucruri serioase! Un om al muncii ce sunt, obosit după o zi de trudă. Din gândurile mele aplecate pe poezie, un cap ițit cu îndrăzneală aburită, pe ușa deja saturată de intrări și ieșiri a biroului, kopilotul întârziat la servici. Erată! Kopilotul în zi de salariu. Ochii cârpiți a poezie.ro îndemnau la bere, foame de mici și de ce-o mai fi. Șăd și cuget... e de rău. Zic: șezi și te hodine! Vreau să-mi pun lucrurile la punct, hârțogăraie și alte rahaturi importante pentru mine. Scââârț și intră America-fără-de-sens, degeaba. Surpiză mare, plăcută. S-a dus munca odată cu venirea lui mat ce vâslește și el hămesit pe patru puncte de sprijin. Hai la masă!
Discutăm, durerea-i mare! Tineretul pleacă din țară. Suntem îngrijorați! Hamsia uscată mă constipă vizibil. Eu m-am întors după șase ani de studii afară. Mat pleacă la bătrânețe să studieze, kopilotul a refuzat mai primăvară o bursă undeva prin poalele lui Toma d’Aquino-Roma, degeaba-i degeaba... învață undeva prin state, complexat din copilărie de falusurile vieții și un bla-bla pe care nu-l înțeleg (ne iubim, stimăm, dar nu ne înțelegem poezia. Treaba lui!).
Ce spuneam? Aaa, să trecem la lucruri serioase! Ne uitam unul la altul, patru oameni total diferiți. Cine ne-a spus să venim sau să plecăm? Nu mai țin minte. Care era lucrul serios???
Citat din opera chelnerului ce ne-a servit:
Smântână?! Nu v-o recomand, n-ați văzut cum arată?
AVERTISMENT! Acesta nu este un editorial. Aceasta este o dare de seamă asupra unui dejun ratat.
ADVERTISING noi vă servim! dumneavoastră vă consumați ...nervii!
PS: Sunt aici de 48 de ore și era să mănânc de doua ori bătaie. O dată de la un paznic de maternitate. O data de la patru băieți. Eu fac tratament hormonal. Prietena mea a născut o fetiță. Prin cezariană. Port pălarie turcească. Fluier a paguba. Degeaba.
Acest text a fost conceput de: mat, degeaba, kopilotu și Pan
(în ordine aleatorie)
0136.521
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Articole
- Cuvinte
- 918
- Citire
- 5 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “E_ditorial...cu foamea’n gât.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/articol/23648/e-ditorialcu-foamean-gatComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IA
Pan, un text jumate hazliu jumate trist din care eu retin doar partea trista ca asa ma simt eu acum...bine ca ai trei \"oameni total diferiti\" cu care sa imparti revolta unui dejun ratat...restul...comentez alta data
0
O
Ia uite ce chef brusc de editorial ti s-a facut Pan! Mai ales ca descrii cu multa profunzime ... nu stiu ce... despre o problema foarte importanta... Dar, evident, ai vrut sa inlocuiesti prostia aceea cu lumanarea care trona de atatea zile pe prima pagina a site-ului... Probabil din neatentie, n-ai observat ca disparuse deja...
Si ai dreptate... care mai e lucrul serios?
Si ai dreptate... care mai e lucrul serios?
0
IBDe ce nu vreti sa acceptati ca ati avut o zi proasta?
Iata cum se mai poate rezuma E_ditorialul: 4 indivizi usor boemi, excesiv de infometati, reusesc sa exaspereze personalul unui restaurant din Capitala. Cativa chelneri au marturisit ca indivizilor le luceau ochii intr-un mod straniu. Deoarece au presupus ca poate le sarise mustaru\', amintitii chelneri au hotarat sa elimine orice urma de mustar care ar fi putut sa le fie de ajutor fiorosilor infometati.
Pan, eu as fi accentuat pe neprofesionalismul unui angajat oarecare. Exemplele sunt bune, dar astfel relatate, dau impresia ca voi erati ori cam obositi, ori nu ati fost in ziua voastra norocoasa. Chiar asa, cine a mai vazut mici fara mustar? Nu e credibil, iar asternuta pe hartie, pare cautata cu lumanarea. Adica, pe hartie, asterni fapte senzationale, nu disparitia mustarului. Sau daca pleci de la disparitia mustarului, trebuie sa ajungi la faptul senzational...la disparitia...unui principiu, unei valori si mustarul sa fie un exemplu. Trebuia accentuata lipsa de profesionalism.
Toti stim ce va doare. Dar asa cum ati scris, se intelege ca in Romania nu se mananca bine. Si nu e deloc adevarat.
Iata cum se mai poate rezuma E_ditorialul: 4 indivizi usor boemi, excesiv de infometati, reusesc sa exaspereze personalul unui restaurant din Capitala. Cativa chelneri au marturisit ca indivizilor le luceau ochii intr-un mod straniu. Deoarece au presupus ca poate le sarise mustaru\', amintitii chelneri au hotarat sa elimine orice urma de mustar care ar fi putut sa le fie de ajutor fiorosilor infometati.
Pan, eu as fi accentuat pe neprofesionalismul unui angajat oarecare. Exemplele sunt bune, dar astfel relatate, dau impresia ca voi erati ori cam obositi, ori nu ati fost in ziua voastra norocoasa. Chiar asa, cine a mai vazut mici fara mustar? Nu e credibil, iar asternuta pe hartie, pare cautata cu lumanarea. Adica, pe hartie, asterni fapte senzationale, nu disparitia mustarului. Sau daca pleci de la disparitia mustarului, trebuie sa ajungi la faptul senzational...la disparitia...unui principiu, unei valori si mustarul sa fie un exemplu. Trebuia accentuata lipsa de profesionalism.
Toti stim ce va doare. Dar asa cum ati scris, se intelege ca in Romania nu se mananca bine. Si nu e deloc adevarat.
0
RCDragilor, de aici va dau un sfat gastronomic : mergeti la Nicoresti si daca nu v-o fi bine sa ma injurati.
Si are dreptate Andia : nu mai mergeti in toate bombele astea de musama ca sunt , slava Domnului locuri cu Mincare buna si bautura asijderea in Bucurestiul acela.
Si are dreptate Andia : nu mai mergeti in toate bombele astea de musama ca sunt , slava Domnului locuri cu Mincare buna si bautura asijderea in Bucurestiul acela.
0
PBANDIA,Deh, am scris si noi in patru. Patru paragrafe, feicare dintre ele purtand semnatura proprie. Nu puteam trata toti mustarul. Fiecare a scris despre \"cam din ce motive i-a sarit mustarul\".
PN. Da, chiar ma gandeam ca s-o fi suparat Nic, i-am zburat editorialul dupa o zi de postare. Daca s-ar posta cate un editorial in fiecare zi ar fi mult mai bine.
Costel. Nu te dai venit asa ca nu te mai plange. Apropo, cand ajungi in tara, ia domnule un recipient de zece \"pile\" plin ochi cu mustar:)
PN. Da, chiar ma gandeam ca s-o fi suparat Nic, i-am zburat editorialul dupa o zi de postare. Daca s-ar posta cate un editorial in fiecare zi ar fi mult mai bine.
Costel. Nu te dai venit asa ca nu te mai plange. Apropo, cand ajungi in tara, ia domnule un recipient de zece \"pile\" plin ochi cu mustar:)
0
O
Pan, cu tot riscul de a te supara, ce ai scris tu nu e un editorial. Literatura nu e, problematica social-umana nu abordeaza... chiar nu-l puteai posta in pagina ta, ca ganduri sau mai stiu eu cum? Sigur, nu e singurul care, in ultima vreme, a umplut prima pagina. Dar sa schimbam editorialele doar de dragul de a o face...
Plus ca nu inteleg cum ati lasat cateva zile sa troneze \"felicitarea\" aceea pe prima pagina si apoi, brusc, si tu si nic ati avut chef de scris si de postat editoriale.
Basca, se intrec in comentarii despre calitatea micilor si-a berii, despre taverne si crasme, despre mustar si scobitori... Apoi ne suparam foc daca ne ataca un nenorocit de jurnalist dezamagit de \"cultura\" care se face aici. Cum era? Cel mai vizitat site cultural ?
Plus ca nu inteleg cum ati lasat cateva zile sa troneze \"felicitarea\" aceea pe prima pagina si apoi, brusc, si tu si nic ati avut chef de scris si de postat editoriale.
Basca, se intrec in comentarii despre calitatea micilor si-a berii, despre taverne si crasme, despre mustar si scobitori... Apoi ne suparam foc daca ne ataca un nenorocit de jurnalist dezamagit de \"cultura\" care se face aici. Cum era? Cel mai vizitat site cultural ?
0
PBP_N. Nu ma supar pe tine.
In \"editorialul\" (si o subliniez cu tarie ca E editorial) au scris patru oameni care au avut ceva in comun cu exilul de forta intelectuala. Daca citesti printre randurile pline de lamentari culinare ai sa vezi cateva probleme ale emigrarii. Desigur nu toate aspectele fenomenului sunt vizate.
Acest text are aceasta forma si se numeste editorial deoarece un site de poezie poate trata o problema serioasa si astfel... consider eu.
Repet: Mat pleaca la studii
degeaba este la studii
eu m-am intors de la studii
kopilotul a refuzat studiile peste hotare.
Si mai repet ceva ca sa-ti arat frate al meu ca nu m-am suparat. Cand am postat eu editorialul, pe prima pagina fiinta editorialul lui Nic. Imi cer scuze pe aceasta cale: Nic, nu ne cunoastem, o sa ne.. la un mic cu mustar.. iarta-ma:)
PS Poate stabilim impreuna la cate zile sa se reinnoiasca editorialul din prima pagina. Atunci n-ar mai exista suspiciuni.
In \"editorialul\" (si o subliniez cu tarie ca E editorial) au scris patru oameni care au avut ceva in comun cu exilul de forta intelectuala. Daca citesti printre randurile pline de lamentari culinare ai sa vezi cateva probleme ale emigrarii. Desigur nu toate aspectele fenomenului sunt vizate.
Acest text are aceasta forma si se numeste editorial deoarece un site de poezie poate trata o problema serioasa si astfel... consider eu.
Repet: Mat pleaca la studii
degeaba este la studii
eu m-am intors de la studii
kopilotul a refuzat studiile peste hotare.
Si mai repet ceva ca sa-ti arat frate al meu ca nu m-am suparat. Cand am postat eu editorialul, pe prima pagina fiinta editorialul lui Nic. Imi cer scuze pe aceasta cale: Nic, nu ne cunoastem, o sa ne.. la un mic cu mustar.. iarta-ma:)
PS Poate stabilim impreuna la cate zile sa se reinnoiasca editorialul din prima pagina. Atunci n-ar mai exista suspiciuni.
0
RCEu ii cam dau dreptate lui Radu, si chiar ma asteptam sa se oftice un pic. Ce a comentat el acolo este important.Nu zic ca a lui Pan e mai putin important.Insa ambele nu au treaba cu poezia ci cu socitatea.Si nu putem pune editoriale(numai)de tehnica. Nu sunt de acord cu multe din ce a zis despre cei plecati si conditiile in care o fac si voi scrie si eu primul meu editorial in curind cu alt punct de vedere.
Merita sa mai discutam pe tema aceasta.
Va recomand sa mergeti pe site la Dilema sa gasiti un numar de 3 sapt cred, cu tema : La studii in strainatate. Daca nu stiti situl vi-l dau eu daca spuneti ca nu gasiti.
Hai sa lasam editorialele cam..3 zile minimum ce ziceti ? Sunteti de acord ?
Merita sa mai discutam pe tema aceasta.
Va recomand sa mergeti pe site la Dilema sa gasiti un numar de 3 sapt cred, cu tema : La studii in strainatate. Daca nu stiti situl vi-l dau eu daca spuneti ca nu gasiti.
Hai sa lasam editorialele cam..3 zile minimum ce ziceti ? Sunteti de acord ?
0
GNDaca vreau sa plec din tara, nu ma impiedica nimeni sa n-o fac. Si nici n-o fac!
Pe curand...
Pe curand...
0
MCvad o raza de optimism cand realizez ca sunt oamenii care simt in cele mai mici detalii pulsul unei lumi si stiu foarte bine sa-l materializele cu mult sipirit si accent caragialesc
0
AFFoarte \"expresivă\" experiența voastră, dar nu mă așteptam să cădeți pradă \"Ei\" cu toții, de-a valma. Dacă nu ați fi dat năvală, știndu-vă oameni cu inspirație, cred că descopereați în cele din urmă virtuțile hamsiei. Domnilor, dacă scoateți ochișorii hamsielor, obțineți CAVIAR. Vă recomand să faceți câteva exerciții în intimitate, acasă, apoi puteți să vă exprimați, cu îndemânare, și în localurile publice. Să cereți șampanie.
Veți ului pe toată lumea. Aplauze garantate!
Veți ului pe toată lumea. Aplauze garantate!
0
Pane, deși în aparență în prima parte parcă ai cădea în derizoriu, nu este deloc așa. Viața este alcătuită nu numai din alb și negru, mai are și tonuri de gri, iar adaptarea noastră la condițiile de aici sau de aiurea ține și de q.i. Sînt de acord cu tine aici, chiar dacă uneori părerile noastre diferă.