Poezie
diaspora
1 min lectură·
Mediu
doar tu
știi cum este prietene,
când îți ieși din ce ai
mai scump și limpede
în tine,
cu miezul în bătaia vântului
sanguin,
și vene și culoare și sunete
și atrii
lumini și armonii
conduc a ta ființă nevăzută.
atunci îți șoptești cu sfială:
ce frumoasă e lumea
necuvintelor!
dar după buze
ca o cămașă de forță
cuvintele
te strâng te încorsetează
te rup...
uneori,
nu-i așa că ți-e dor
de trupul în care te-ai născut?
032.866
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- paul blaj
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
paul blaj. “diaspora.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-blaj/poezie/155632/diasporaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PB... dragă Lore, ai perfectă dreptate, când scriam această făcătură eram și eu pe \"băncile liceului\". Acum testez doar reacția voastră. Mulțumesc pentru opinie! Ideea e stănesciană, diluarea e doar a mea, iar ce ți-a plăcut ție este un gând ce a fost dezvoltat într-o poezie ulterioară.Încă o dată, mulțam pt. sinceritate!Și... ,timp!Yester
0
nu-i așa că ți-e dor
de trupul în care te-ai născut?\"
daca n-ar fi atat de diluat ar fi chiar bine. acum e doar dragut.idee interesanta
lore