Poezie
din gradual
e iarnă,noaptea umblă pe străzi vopsită
1 min lectură·
Mediu
un straniu dor mă trece ca frunza în aramă
țin strâns recunoștința la piept un suvenir
al vămilor de gusturi la care nori deshamă
cel gând pribeag ca slugă a unui trandafir
privesc întors cum cauți un sprijin în petale
și mă așez aproape de hanul părăsit
în care ne petrecem, aceleași intervale
de cântec de nuanță de cer doftoricit
a mă cunoaște astăzi înseamnă a mă pierde
vei ști ca nu iubirea îmi e părăginită
ci casa-n care zace la geam secunda verde
acolo unde noaptea umblă pe străzi vopsită,
001.738
0