Poezie

hârtia

1 min lectură·30 august 2010

Mediu

acest poem nu are nicio legătură cu tine

îmi spuse apoi se depărtă

apusul o învăluia ca un viol

își supse un deget cu fața spre mine

râse zgomotos apoi chicoti doar

aerul îi perfora hainele direct pe coate

am intrat în casă cu gândul la…

neah nu la degetul ei supt

ci la poemul pe care mi-l citise

acesta era:

când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric

cu mâinile ude

vreau să simți avaria din mine

trebuie să aibă toată atenția ta

urmau câteva mâzgăleli apoi poemul continua

nu am dăruit niciodată mai puțin

poate de aceea aștept

liberă și anonimă ca o tavă

să mă oferi

într-o zi de sărbătoare

locului unde îți pornești gândurile

și se termina cam așa (citez din memorie)

te știu mai mult din profil pentru că ne-am cunoscut

într-un microbus primăvara

și gâtul tău mirosea a ceva proaspăt

nu știu unde mergeai

dar am simțit în timp ce îți dădeam părul

după ureche și mă înroșeam

că poemul acesta va fi doar al meu

în seara aceea am adormit îmbrăcat

003.068

paul blaj. “hârtia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-blaj/poezie/13951983/hartia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.