Parfenie Iliieas

Cincizeci și cinci De ani Și mai grei Și mai avani... Cincizeci și cinci De ani Pentru niponi Sunt puțini Dar nu și pentru Mine S-au pentru tine Un Moldovean Și mai precis Un

Destinul meu mă imploară Să trăiesc cinstit și Să fiu sincer cu Domnișoara mea Viața!!! Să trăesc Alături de tine Dar să nu fiu Iubitul tău Fosta asta o prostie sau Poate Un Destin Al

Ah oamenii când nu prea văd Ar fi necesar să poarte Ochelari... Deci port și eu o pereche de ochelari pe frunte Ca să nu-i pierd Pe unde nu știu unde... Port ochelari La care unii le

De aseară Nu mă lovește somnul Doctore... Da, așa, in general Mă simpt Foarte bine... Da, Aveți dreptate doctore Și femeia îmi zice- Ai stat Mai nervos de cum ai fost... Da am un sistem

Ce nu ne ve-i da, Pe toate le știm N-avem nevoie de capodopere și de scenarii Și ce-a mai bună carte Personal consider Al nostru Cod Penal... Care conține... Și dacă n-am liniște eu și nu

Ce spațiu Ce imensitate Stau singur în fața Frumoasă A Acestui Sublim Portal!!! Și inima și sufletul și mâina Îmi îgheață Iar eu te aștept Poezie Curat Sincer Și Solitar!!! În fața

Iar astăzi v-om discuta O temă Și veche și nouă -Ce se întâmplă atunci Când Înțelegerea apelează la Ajutorul Colegului... Mă îțelg deci eu astăzi dimineața cu Timpul Care de ieri de după

Cerchinele Castanilor Cresc Cu vârfurile îndreptate în Sus... Sute și mii de Pira-Mide În fața Domnului de Sus... Sute și mii de Pi-ra-mi-de Mici ilustrații din Univers... Și ar ajunge la

Eu am crescut în Leningrad Când el a fost De fasciști Blocat... Cum ard în flăcări depozitele Badaevsc Am văzut Dar eu pe-atunci nu beam,nuhuzuream Ci-n rânduri diafane după pîinică Eu

Aș putea la nesfârșit să Să privesc În zarea albastră La nesfârșit La nesfârșit... Să privesc în nesfârșit În ochii tăi albaștri La nesfârșit La nesfârșit... Dar Ești prea

Destul am suferit Și nu știe nimeni Că în căderea apelor reci S-a strecurat Nedorința ta și Nimicnicia Noastră... Aseară În fața durerilor mele Prin pânza negurii grele Din zbor Se

Cum săreau valurile la bătae Și-ți străluceau Picioarele Cu picăturile prinse De Soare... Și tu Toată ziua în picioare În mișcare și Dezvoltare Isteață și Hotărâtoare Un pic

La marginea iazului din sat Creștea o Răchită Și creștea Mândră Răchita Toți sătenii o admirau Și mulți se odihneau La umbra ei bogată... Și stăpânul cu casa Pe malul iazului Avea grijă de

Ce toamnă frumosă Cu poamă cu coacăză Un pic răcoroasă Cuminte curată și Steloasă... Nespus de dulce Ce dulce Nespus de dulce era sucul De poamă Cules de pe degetele tale de floare... Și

Nu are valoare Trecutul Cu atât mai mult viitorul.. Viitorul Căci toate se fac ăn Prezent. Dar există o problemă Cum Să prinzi Viitorul? Și cum să prinzi Trecutul? Dar cum Să prinzi

Șaptesprezece ani ai tăi Unde-s? Pe fățarea din Plopeni... Unde. Șaptesprezece neplăceri Unde-s? Pe fățarea din Plopeni... Nude. Iar pistolul tău din lemn Udne-i? Pe fățarea din

S-au încurcat trecând pe ici o sumedenie de oameni Începând cu neandertalii Apoi sciții Grecii și Romanii, Și hunii Si barbarii... Slavii Și bulgarii cu avarii... Ungurii Tătarii Turchii

Și iar... M-am muncit o noapte-ntreagă Cu tine... Baștină... De mână Mă plimbai prin casă Prin casa vecină Și m-ai purtat până la aprinsul Zorilor Ca să mă prindă Dorul... De o vorbă

Nu te alinam noi Și nu te împărțeam la Doi Dar te iubeam amândoi Dar toate astea în urmă au rămas Valentina Eu port în suflet chipul tău plin de lumină Și l-a pictat pe piept amicul meu