Parfenie Iliieas

Troleibusul iera plin de oameni Streini pentru starea mea De ajun de poezie Care venise Pe ne așteptate la Mine... Frumoasă poezie pornită de tine Cerșetoare Nevăzătoare... Ai intrat in

Așa e cu cetățănia care doare Și care Pentru mine e simplă... De tot... Eu sunt cetățean al acestui Glob... Da... E mai greu când se cată Vrajams de greu se cată Nod În Papură... Da Eus

Dimineața în oraș Fîlfîie mii de fluturași... Înnaintea casei mele Stă un Felinar De veghe... Cînd mă scol eu Dimineața Îmi zâmbește Drept-n Față!!! El Stejerul Casei mele Îmi

Măricica Mărceluș S-au pornit La Săniuș... Pe Grivei la-u înhămat La ghiozdanul răsturnat... Dar... Grivei zări o Mâță... Ce Trezi în el Nagâții... Și rămase Mărceluș În

Ai fost floare-n promoroacă Și-acum strâng urgie... Se tot bate... Bate Toaca... O... Iubire Te adună Seara Când răsare Luna... O... Iubire Mă deșteaptă Când gurița ei E

E greu în singurătate Viața Să te aline Seara Dimineața... Când chiuiie urechile de vânt În mijloc de grădină Așteptând... Și bate-n geamuri Promoroaca Scoțindu-și sabia din

Privești la mine ca La un dulap din viacul Optsprezece Păstrat în Ermitajul din Petersburg Și ți- jale să mă arunci... Iubit-o de-acum sunt și bătrân și Uzat... Pe mine mințile m-au lăsat Și

Se spune pe la noi că Viața Se rupe(câte-o-dată) Ca... Și... Ața... Că cine îngrijește de copii Acela are-n viață Bucurii!!! Și se mai spune Câte-o-dată Bine-n bine nu se cată... Și

în grădina casei tale Plînge dragostea de jale Plînge cucul în salcâm Plînge dorul meu Păgân... Ochii tăi pornesc scântee Parcă inima să-mi ee Iar gurița ta fierbinte Mă sărută

Se naște o Zare Cu Zâmbet pe față... Cine e Mama? -Femeia Măreață!!! Se naște o Floare Cu Rouă pe față... Cine e Mama? -Femeia Măreață!!! Se naște o strofă Încet Îndrăzneață... Cine e

În cimitir cărările se ridică Doar în sus Și norocoșii se trezesc cu soarele Iar alții dorm Sub soarele apus... Acolo sus pe Creasta Dealului Pe unde șerpuește drumul la Manzîr În vecinică

Munca omului e urmă Lăsată pe a cerului covor Cules de razele solare Care răzbat printre un nor Ușor... Muncește omul Uneori Până se spală cu Sudori Robește fără bucurie Lăsat de dor și

Toate În viață toate se repet Doar ca la unii chiar azi se repet Iar alții aștept Și aștept... Și-au zburat la fugă toate Toate ieri s-au spulberat Și-au rămas numai păcate Doar păcate s-au

O... O,draga mea fetiță Draga mea iubită Se scutur florile de tei în jur Și plânge inima de ieri bătătorită Iar eu din dragoste bucăți mai fur... O... O, scumpa mea Frumoasa mea iubire Se

Zice... Ei și ce... Zi și tu cine te Încurcă... Zice lumea că e scurtă Viața Apoi Noi singuri o scurtăm Când ne sculăm În lacrimi Dimineața Iar seara În mâncare Ne Culcăm... Zice

O... Unde ai plecat Și ai lăsat lăcata singuratică și Tristă Mă întâlnise la portiță... O... Unde ești... Iubirea mea cea Mare... Să mă arunc în tine În adânc... Să te sărut Pe tine Ca

Merge vorba și alege Cui și de ce să lase Mreje... N-a știut în viață alta Doar nevasta... Și-a iubit fidel și darnic Dar... La douăzeci de ani comuni De alta Zice el

Unde îmi ești Iubit-o Cad floricle în drum Iar inima se înfruptă Cu rotocoale de fum... Unde îmi ești Iubit-o Cad floricele pe drum Iar în durerea mea mută Apare mereu chipul tău

Ai pus mare speranță în nucari Dar Și nucarii Și-au pierdut floarea... Priveste ce an greu nemaipomenit de greuț Și așa lovise criza pe neașteptate Și toți aleargă ca strămoșii Nimeni nu are

Vorbește lumea în sat Cî cică aista a lui Simion S-a stricat... Privește vere Ioane Are cinci copilași O femeee cum se cade Da el mai umblă pe la Vădane... Dar eu am stat și mă am uitat în

Din păcate toate se fac din Păcate... După voia lui Dumnezeu cu glasul lui Moise... Care spune -Să nu prea curvești Da,curvește Dar nu prea... Uite că nu se poate să ucizi Și nu se poate

Brazada sărmana uitată pe deal Părea că plânge... S-a uscat Pământul Și de-o palmă S-au rângit crăpăturile... Îmi arunca în față Vântul Colb și ciurline Și mă doboară cuvintele tale

Uite că ieri s-au rotungit Patruzeci de Veri și Patruzeci de Primăveri Și eu am început viața mea de la început Pare că mă am născut doar ieri Și n-au zburat aceste patruzeci de primăveri... Și

Nu obosesc eu Să trăiesc o viață mare Și doar sfârșiturile fatale Nu-mi sunt pe plac... Și anotimpurile toate ale anului Atunci când sunt bolnav sau sunt beat... Nu iubesc eu Ghețarele