Parfenie Iliieas

cică se lecuiește lumea cu rachiu și cu murătură de roșii și castraveți apoi dacă aveți da dacă nu apoi cu aspirină sau tetraciclină... da eu personal mă lecuiesc cu poezia mea... o citesc

Măi Oameni Buni!!!!!!!!!!! măi fraților de pretutindeni... de și tășeț voi colegilor frații mei... eu vă strig amuia sî veniț la mini în ospăț... șî vă rog mai îndrăznăț... da di și nu veniț

marginea asta plină de buruiene și de ulei și de pungi de celofană și se apropie iarna ia seamă și tu nu te poți uita la soare care s-a ascuns după linia de orizont... așa de frumos e

și nu mai pot suporta durerea... mînuța ta fină și bună care mută degetuțele rapid pe tastieră iar eu ca prostul arunc cioburi de fum și scrum în scrumieră... acum nici nu te pricepi cît de

da iaca nu-ți dau șă și-ai să-ni fași? da nu vreu eu... șî lasă-mă-n pași... tu nu știi să tapezi așa de răpidi ca mini... șî dacă tu născoșești textul ista... da nu sî știi șiniii

te-ai supărat tătune că umblu pe la vecini și caut de lucru am eu caut un om să mă înțeleagă... căci pășesc uniform pe cărarea mea bleagă... și unii mă înjură cum zic eii în

căminul universității tehnice mă privea nedumerit prin geamurile șterse curat o studentă ce studia eco-no-mia... îmi zîmbea fermecat eu pasam mingea anapoda de mîntuială și prietenii se

offtopic cu tine am rămas în doi eu cu prostiile mele nedormite și tu cu răbdarea ta... liniștită e fața unui windows internet explorer ce cu ființa sa necuprinsă și involuntară spre mine

Eu și tu și copacul cela de Nuc... Și mai iera ceva ascuns în scîrta ceia de paie... Vre-o șase șoareci mărunței... Și vre-o trei viței... Și hloaba ceia de cal-măgr... Și poeziele tale din

ne-am întâlnit cu tine în atelier... tu loveai cu maiul în nicovală... eu strângeam stelele de pe cer și ți le aduceam în poală... tu erai flăcău frumos și ager și ridicai ușor

subiectiv vorbind și scriind eu da eu joc teatru... și strana mea e arena de teatru de păpuși... unii le mai zic marionete și le învinuiesc că prea usor se dau la manevrat... vine cîte unul

Părul lui era atât de lins că părea că e Lins de jițălul lui Găină... Are acest Găină un jițăl mititel... Dar așa e de năstrușnic... Că Gîină ăl folosește pentru și în loc de Gel... Dacă

S-a întâmplat așa pe neașteptate... Eu am tot meritat... Dar doar la ai mei 80 de ani s-a întâmplat... Ieri mi-au înmânat... Chile de la apartament... Acum acest apartament e al meu... Șasezeci

Da e cred că dacă el rămînea cu mine Avea să trăiască Și acum... Cînd pleca de la noi Întotdeauna Avea ochii în Lacrimi... Da Raia ce a cîștigat ea... După primul insult... Cînd căzuse la

Ce lin drum e pe litoralul ăsta de mare Iegeică... Munții se trag șiroae un pic mai sus... Iar litoralul... Frumos litoral... Și frumoase scoice.... Dar... Nemaipomenitul Nisip... Și valurile

Nu șî și dacă-i așa... Ãi șî și dacă nu e așa... Ei șî și dacă nu poate fi așa... Cum țî și dacă ești tu Ghiță și eu Tîndală... Nu le pune și tu pe toate la socoteală... Nu e chiar mare

Ce plângăreață te-ai pomenit tu astăzi Dimineață... Și neobosită după atăta noapte... Te încălzești acum... La soarele ăsta cu Dinți... Și te privesc vrăbioii Foarte Fericiți... Și te ascultă

Așa merge lechia de Kimie... Principalul în o reacție în lanț E acela ce cade ca Precipitat... Dar cînd se petrece o reacție de dehidratare... Se de-ga-jă o energie Mare... Și atunci dacă în

Ksiușa Draga moșului nepoțică Tu ești cea mai frumușică Și mai înțeleaptă Și mai... O viață-ntreagă te așteaptă... Care e și frumoasă și E Șireată... Dar tu nu aștepta... Ci

Pare mi se că prea dimineața am început să scriu Eu Pentru tine Mărioară Poezioară... Tu încă dormi și sforîii frumos... Ah........ Hu........ Ah........ Hu..................... Da eu

Daniel Ionuț Vasiele Așa îți este Numele!!!!!!!!!!!! Și ești un flăcău mărinimos la suflet... Și ai un liniștit și iubitor cuget... Și știi ce e aceia viață... Și ție la durere Inima-ți

Bravul Căpitan se ținea țanțoș și întreg în fața Videocamerei Sony... Știa prea bine că dacă va cădea Nu va fi ridicat... Nu se poate ști dacă vor veni în ajutar... Mai mult e posibil că mă

Tancul cobora încet pe povîrniș Și cu răsuflarea tăiată Aștepta Să se arunce subt șenile el Alexandru Matrosov... Privea în gura neagră a Dotului De pe marginea Vietții... Si cădeu

Iată așa de bine stăm noi doi unul lângă altul dar Suntem streini ambii Păcatului Ce ne unește de atîtea veacuri Și în doi fericim sfintele ape Îndeaproape... De n-ar fi malul drept n-ar exista