Parfenie Iliieas

Suntem noi niște jițeii și eu și tu și el și eii și e clar că și Noii... toți care se termină cu Oii... Sunt niște Boii... Iar cei ce se termină cu Voii... Sunt frumoși

straniu da așa uneori mi-e dor să fiu și eu un geniu măcar pe-o clipă de nimic să fac să strigi aripă văd în acest poet... Dar tu sfioasă și timidă deși vei ceti ceva de geniu scris nu vei

Fericirea ta iubit-o e pentru mine esentialul in viata mea și petnru ca să fii tu fericită și vioae eu sunt gata să fiu atît de frumos ca o Oaeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!!! Print

Attît de greu am avut de așteptat momentul cînd vei înțelege tu din pulbere va crește elementul iar din element va crește un satelet... Precis că voi fi eu... Un satelit de-al tău Iubire

Interesant de ce ai șters poezia care a fost dedicată Ție................ Regret că ai tăiat cu pixul de culoare neagră această poezie........................ Doar a fost dedicată

Aștept răspunsul tău stelar și cicatricea ta pe frunte se trece ușor dacă eu cuvînt întîmpllător am ajuns la inima-ți cu sculpte... ar fi și natural ca să cobori de la înălțimea meritată dar tu

Stă spriginit de carte gîndul meu ușor se urcă în Dreptate și cer să Cobor... Din zările afumate de-a Toamnei cald Covor... Se lasă pe perete o umbră de acces la geamul cel cu carte și

Eu stau acum la poartă frumosul tău covor mă invită să intru în umbră de Implor... Și cer să fiu un soare de cel ce e nestins... Dar infinitul urmelor pășește necuprins... De-a dragostei

Speranța interesant defilează în fața mea supărată cărare pe ea Îmi zicea astăzi dimineața Bre Ghiță deși tu cînd eu mă aprochii de tine tu pleci naiba știe unde... De-o pildă ieri sera

Senin era cerul care abea se zărea După orizontul mării negre... Senină era privirea Platanului La umbra căruia Te bronzai Tu... Mulți trec... Și mai mulți te privesc... Dar... Puțini

Da șini ari nevoi di tini bre luceafere bre Cînd Luna e pe cer și nimini altul nu se vede pe lîngă Ea doar steaua ta............ Luceafărule de ce nu te înțelege lumea asta poetică......... Că

Povara asta este insuportabilă ea o sticlă de bere Premium și două de Vodkă... Și trei pepeni murați cu o coajă de pîine trei pătlajele murate din bidonul din saraiu lui din garaj albastru cu

Stejarul nu știa de omenie adică nu că era și el Stejar omenos... Strîngeau adesori purceii sălbatici ghinzile de pe sub poalele lui de pe jos... Dar Stejarul era singur pe creasta dealului și