Mediu
Stejarul nu știa de omenie adică nu că era și el
Stejar omenos...
Strîngeau adesori purceii sălbatici ghinzile de pe
sub poalele lui de pe jos...
Dar Stejarul era singur pe creasta dealului
și doar drumeții care îl cunoșteau se adăposteau
la umbra lui privind agale spre
poalele dealului...
Spre el se ridica alb în spumă alergînd un călăreț mîna
Trăsura cu trei cai înfierbîntați...
Iar în căruță
sta legănînduse în picioare...
regina muntelui
Eleonora...
Privea ațintită spre solitarul stejar...
Iar
de pe umerii eii
se cobora pe spate
un cearșaf de pe o stea din constelația
Balan
ța...
Și Eeonora...
Așa și neînțelegînd ce se petrece-n spate
Întinse
în mîina dreaptă
Spada...
Și căzu
nedumerită rostogolindu-se
pălăria
alta...
00914
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “1027.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13925382/1027Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.