Poezie
Kolhida
suflet
1 min lectură·
Mediu
Pustiu si pustiu in fata
Ei si in toate celelalte trei parti
Ca m-am saturat de atata
Pustiu...
Doamne cum de a suportat feceorul tau
Patruzeci de zile si patruzeci de nopti in acest pustiu
Si a ramas
Viu...
Viu si pana astazi...
Dar eu si cu prietenul meu nici trei zile nu stam
Aici in mujlocul barhanilor aste...
La trei sute de metri de satul
Djalagas...
Ma rog e pustiu...
Noi doi am ramas paznici...
Nonsens ce sa pazesti in pustiu si de cine
Doar e simplu
Pustiu...
Doar Soare si nisip
Toata ziua
Si nopatea doar stele si
Tantari...
Iata de cine noi pazim averea pustiului
De tantari care sunt foarte flamanzi...
Beau sangele nostru
Si
Fara mare sinchisire mor...
Caci de flamnanzi ce sunt nu dovedesc sa fuga...
Tintarii au fost cei ce m-au dumerit
Ca in pustiu
Nu poat trai oamnei lasi si
Rai...
Cazhii...Mongolii...
Cine...
Dar eu unul nu pot intelege...
Trei sute de pasi de la un sat...
Si de trei saptamani...
Doi oameni..
Doi studenti...
Doi Moldoveni...
Pazesc Pustiul din Kazahstan!!!
001.242
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 178
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “Kolhida.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/1840133/kolhidaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.