parasca ana-maria

ma simt o inima, sunt toata suflet infierbantat as vrea sa bat in tine o clipa o ora, neincetat ma simt o imbratisare, sunt toata suflet verde crud si vreau sa te cuprind cu ardoare dar

iau stropi din ploaia de afara sa ii golesc cu verde din frunzele de tei. in mine urla primavară, in van se scutur picuri grei iau norii negri, suparati le dau sa rada soare dau zambete de

zbor nebun de tun nu spun are tot ce vreau mai bun canta cucu la izvor, plange rade doar de dor si-acu vreau sa ma mai mor moare mortul in mormant jertfa. sacrificiu. sfant nu soptesc nici un

am inchis ochii pentru ca vreau ca totul sa dispara nu vad nimic.e doar acel intuneric suspendat ce sta sa cada e doar nelinistea aprinsa ce arde in pacat dar o sa moara... ciudat!namolul e

Candva am fost un inger alungat din ceruri de venin Pe-un zambet muritor,o lacrima,un picur cristalin O pata alba pe-albastrul cerului intunecat Un dor aprins de stele mii,un vis de neuitat Un

am capul umplut cu apele marii cand mor de dor,de amor si plang sa-l dau naibii uitarii mi-e fruntea incretita,mai rece,cumplita mi-e tampla mai grea mai mare decat ochiul mi-e lacrima rea si

m-a zgariat in somn o albină si de cand m-am trezit in ochi cu lumină privesc la mana-mi sangerandă si nu stiu cui sa-i dau vină săraca manută plapandă! cum plange in rosu in pernele pufoase

pravaleste peste mine dispretul tau arunca-n mine bolovani de ignoranta ucide-ma cum vrei...n-am nici un Dumnezeu taie-mi din carnea dulce orice speranta uraste-ma! te rog uraste-ma un

De as putea inchide portile trairii noastre doar pentru o clipa Si de-as putea strabate ca un vant in lumea ta Poate ca moartea n-ar fi pentru mine o risipa Ar fi o dulce revedere a unui vis tacut

de poti sa crezi in Domnul cand nimeni nu mai crede de poti sa vezi si pentru cel care nu vede de vrei sa stai pe culmea amintirii sa-ti para rau,dar sa zambesti iubirii de ierti pacatul celora

Cand amintiri doboara clipe… Si clipa fericiri Te-astepti sa ninga iar si iar O mare de iubiri… Si atunci plangi Si-ncepi sa rogi Eternul val al mortii Sa moara-n despartiri In soapte de

Nu incerca s-abati furtuna solitara, Caci sunt si eu un spirit pribeag si parapadit Si poate n-am sa pot rapune stingerea-ti amara Sau doar sa isc tamaduirea duhului mahnit. Nu narui negura

Plangi...si lacrimi fierbinti curg In cosmarul tristeia ce plange Razi...si zambetul tau dulce Rastoarna etern...amurg Adormi in visele in care apare ea Si-o vezi in vara fulgilor de nea Esti