Poezie
primavara dementa
2 min lectură·
Mediu
m-a zgariat in somn o albină
si de cand m-am trezit in ochi cu lumină
privesc la mana-mi sangerandă
si nu stiu cui sa-i dau vină
săraca manută plapandă!
cum plange in rosu in pernele pufoase
e moartă,e sfantă!
căci rana nu-si coase
barbar din bratele lui m-alunga la meu pat
gata ! mi-a trecut...m-am REABILITAT!
e rece si calmul din drum
e rece!nu-i cald,nu-i pată de fum
copacii stau tepeni,timizi si prostănaci
de cand s-au născut stau asa,ce să-i faci?
nimic nu le bate...n-au suflet,n-au scrum
si ard doar tăiati,impinsi,obligati
căci altfel n-au cum
privesc prin spărtura geamului
si urmăresc străinul...pierdut,debusolat
păseste apăsat pe strada cea murdară
gandeste indepărtat pe cerul cel de sticlă
striveste o buburuza in iz de primavară
si lumea e confuza...ce-o fi vrand sa zică?
nimică!nu-i nimică!
copii se joacă si tipetele lor ma ingrozesc
da-le Doamne somn de promoroacă
sa-i simt cum se topesc!
Soarele Sfant ranjeste la mine
si-are dinti galbeni ,săracul
iar tartorii mici suspendă tot cerul
si norii ii tine in limbă chiar dracul
iar vantul e lenes acum.Dă-i o palma!
nu voi să mai doarmă!
vreau larma! vreau larma!
vreau păsari să cante vioară stricată
pe ramuri,afară
diseară as gusta o arteră furată
vreau sa trăiesc aceasta primavară
mai viu si dement ...ca niciodată
002.659
0