Pandele Maricica
Verificat@pandele-maricica
„Cine nu știe și știe că nu știe e neștiutor: învață-l! (Concluzie - mai am multe de învățat :) )”
Absolventă a Facultății de Jurnalism și Știintele Comunicării. Oricum, nu contează. În prezent, programator. Viața aduce multe surprize. Contact: maricica.pandele@gmail.com
Un prieten de la Fetesti e colaborator la Romania Actualitati si are nevoie sa ia interviu unui geniu. M-am gandit la tine, ca meriti. Daca te intereseaza, da-mi un e-mail la mail_for_mari@yahoo.com
Cu bine,
Mari
Pe textul:
„E bine ca avem aviara" de Berceanu Gabriel-Codrut
In casa mea de secole uitasem sa ma nasc.
Ai spus-o frumos! Postasul, inlocuitorul clasicei \"berze\", apoi legaturile astea care nu tin de timp. Tu esti in afara timpului in poezie. Esti vechi: \"casa mea de secole\" dar nou in acelasi timp: te-ai nascut. Dumnezeu s-a lovit de postas! Logic ca nu e intamplator... Solul care ii aminteste divinitatii ca mai e cineva care trebuie sa apara sau sa reapara, sa o ia de la inceput - depinde cum privesti sensul lui \"a se naste\" - dar acelasi sol iti aduce aminte si tie ca trebuie sa te nasti, tu uitasesi asta.
Ai o poezie frumoasa. Astept sa mai postezi sa te citesc.
Cu bine,
Mari
Pe textul:
„Da. Vine vremea" de Berceanu Gabriel-Codrut
Cu respect,
Mari
Pe textul:
„respirație subacvatică" de Ela Victoria Luca
Ce ai postat acum mi se pare apropiat de gandirea ta din tabara. Mai tii minte, acum doi ani la Arbanasi?
Mai ramane valabila replica \"Sunt genial\"?
Ce-am remarcat eu la o citire nu foarte atenta:
\"Un crocodil de plastic pe o mare de fier...\"
Pe textul:
„Inventar, miercuri, la pranz" de Berceanu Gabriel-Codrut
Poezia e foarte frumoasa. Ce mi-a atras atentia, ca trop:
frigul
joacă sah cu morile de vânt
Si finalul e surprinzator:
-dar sincer, tu, la ce te-ai așteptat?
Clar ma asteptam la un alt final. Si faptul ca finalul te scoate din monotonia lui \"e cald de frige oul pe asfalt\" - laitmotivul poeziei - e de bine!
Cu respect,
Mari
Pe textul:
„revolutie in noi?" de C. Octavian S
Cu respect,
Mari
Pe textul:
„Amely" de ispas florin ciprian
Scrieti bine si atacati la fel de bine! Fara \"vaci prin ministere\".
Cu respect,
Mari
Pe textul:
„Nu trageți în porumbiță" de Nicolae Diaconescu
Oricum sunt deosebite. Felicitari!
Cu drag,
Mari
Pe textul:
„Azilul (5)" de Florentina-Loredana Dalian
nu fiți fraieri
rămâneți copii
toată viața voastră
Eu o spun tare, numai ca nimeni nu ma asculta si crestem, intram in viata si ne dam cu capul de toate zidurile ei. Si dupa ce, foarte greu, zgariati, ravasiti, gasim cate o usa care sa ne conduca pe drumul cel corect din labirint, am obosit. Nici nu stiu daca vom ajunge pana la capatul drumului sau vom renunta mai devreme sa-l mai urmam.
Oricum, sa le spuneti cu voce tare nepotilor dumneavoastra concluzia, poate ei vor reusi sa va asculte...
Cu respect,
Mari
Pe textul:
„când eram mic" de Dan Norea
Sper sa nu ma fi inselat! Si sa nu fie asta un comentariu la un poem doar pentru a fi desfiintat, ca atunci ar fi de rau.
Cu drag,
Mari
Pe textul:
„lectie demonstrativa de masacrat poeme" de noemi kronstadt
Chiar daca ati incercat sa sugerati starea in care se afla omenirea acum, adica totul e doar o iluzie, tot ce se face e de fatada, eu as fi preferat o alta exprimare.
Apoi, ultimele versuri:
omenire
bagă-ți dracu’ odată
degetul pe gât
Sincer, la o asa reactie nu puteti da sfaturi omenirii. sunteti ca un popa care incearca sa-si convinga enoriasii de existenta lui Dumnezeu, dar nici el nu crede ce spune.
Repet, e doar o opinie personala.
Cu respect,
Mari
Pe textul:
„degetul pe gât" de Radu Herjeu
Oricum, e mai bine, cred eu, sa luam totusi masuri de prevenire. Chiar daca sunt atat de drastice. Iar cu mortii, da, numarul e nesemnificativ si probabilitatea ca virusul gripei aviare sa se combine genetic cu un virus gripal uman e mica. Asa ca, pana atunci, e greu de crezut ca se va declansa o pandemie.
Numai bine!
Mari
Pe textul:
„Apocalipsa prevestită de vaca nebună și găina aviară ?" de Eugen Galateanu
Va multumesc pentru comentariu. Si eu sunt de parere ca rolul artei este sa binedispuna, sa te faca sa meditezi sau sa ofere exemple clare despre ce ar trebui si ce n-ar trebui sa faci. Raman la parerile mele vetuste: arta trebuie sa si educe.
Cu respect,
Mari
Pe textul:
„Vreau să las timpul să ningă" de Pandele Maricica
Cu drag,
Mari
Pe textul:
„Crini Negri" de Elysee
Multumesc pentru parere. Voiam sa spun faptul ca un copac tine locul si de mama si de tata pentru fructele lui, e \"androgin\". O comparatie cu ce se intampla in lumea oamenilor. Adica, e nevoie de doi parinti pentru copii; iar copacul este \"paternmama\" sau \"materntata\", pentru el e acelasi lucru.
Va mai astept pe pagina mea.
Cu drag,
Mari
Pe textul:
„Jurnalul unui copac" de Pandele Maricica
Cu respect,
Mari
Pe textul:
„lectie demonstrativa de masacrat poeme" de noemi kronstadt
Cu respect,
Mari
Pe textul:
„Crini Negri" de Elysee
Numai bine!
Mari
Pe textul:
„Este sămânța vie?" de Octav Chivulescu
\"Pe-atunci credeam că prietenii sunt presărați la fiecare colț de stradă, nu trebuie decât să-ntinzi mâna și să-i culegi. Ei, vezi? Tinerețea nu-i doar crudă, mai e și proastă pe deasupra. Noroc că nu doare. Nu doare atunci. Dar totul se plătește. Cu cât mai târziu, cu-atât mai rău. \"
\"Judecam oamenii după criterii greșite.\" \"Și ăsta e unul care și-a simțit de mic vocația și-a respectat cu sfințenie chemarea lui. Aproape nu îmi vine să cred că e însurat și are și copil (așadar, e și el om?).\"
\"Atâta lucru am priceput din viață, că sunt greșeli ce nu mai pot fi reparate nicicum. \"
\"Măcar de-aș fi știut și eu de pe atunci că ăsta-i secretul reușitei în viață! Să fie de-ajuns să vrei (dar să știi ce vrei!) și să crezi că poți. Restul vine de la sine. Tocmai această siguranță mi-a lipsit de-a lungul vieții și – mai ales – mi-a lipsit țelul. M-am lăsat purtată de val, dusă aproape de marginea prăpastiei de judecăți false, doborâtă de complexe (nici acum nu știu unde-și au rădăcina!), plutind ca o corabie în derivă, la îndemâna oricărui val, purtată spre cine știe care țărm. Mona, însă, nu are vreo vină pentru toate astea. Eu-da. \"
\"Singurătatea e cumplită, hidoasă, mai ales după o vârstă.”
\"Ce triste și ascunse povești poartă oamenii după ei!\"
„Noi nu renunțăm niciodată, noi doar obosim din când în când...”
Cu drag,
Mari
Pe textul:
„După douăzeci de ani" de Florentina-Loredana Dalian
Cu respect,
Mari
Pe textul:
„Povestea vacii proaste" de Eugen Galateanu
