Paius Simona-Elena

Portretul unei ființe intangibile, o imagine efemeră a iubitei desenată cu acel creion transparent. O iubire pe care sufletul o regăsește în final, intr-o lume fără contur.

Senzație de plutire...o desprindere de realitate, urmată de o pierdere a sinelui, o încercare de a evada într-o altă lume.

O poezie plină de senzații, \"puiuț la rotisor\" cu gust de iubire, două suflete arzînd într-unul singur vibrînd in ritmuri nedefinite.Mereu un TU si un EU așteptînd în urma secundelor care au uitat să treacă.Văd aici cifra \"2\" alergînd dupa \"cunoastere\" de ochi, de buze de trup, la fiecare rotisare.O poezie ca un vis alunecînd spre realitate - o realitate născută dintr-un vis!

Senzația- de la rece la cald, un tablou in nuanțe de noiembrie- TU si EU, doua ființe trăind parcă in același trup, formînd un TOT.
O poezie frumoasă și profundă.

Mă bucur de trecere și de impresiile lasate aici.
Te mai aștept cu drag

O imagine a sinelui, complexa, sinele care \"detine lumea\" in forma de \"globule\", osciland intre bine si rau, urcus sau cadere.
Cu riscul de a ma repeta iti spun: Scrii foarte frumos.

Unii spun: \"Poetul este fiinta damnata care daca nu sufera, si nu se framanta, nu va putea scrie frumos\" Sa fie oare asa? Poetul, adeptul solitudinii, hranindu-se zilnic cu o \"portie de umbra\", trist sau zambitor. Daca este adevarat, atunci, fericirea LUI are o alta culoare, o alta respiratie si alti ochi prin care se vede LUMEA!