Poezie

un pic rece în inimă

1 min lectură·14 octombrie 2007

Mediu

Ceva s-a întâmplat cu jumătatea mea de moarte

Zace undeva între indiferența dintre vene și așteaptă apatică

Un cerc incomplet care să devină o sufocare lentă pe jugulară

Am senzația uneori că mă desprind de o inițială și devin un fel de verb

În singura încăpere a liniștii

Cândva am trăit și eu sentimentul acela teribil de zmeu

Mă îndepărtam de sol cu o forță gravitațională inversă

Înălțările mele erau mereu amețitoare, mereu amenințătoare

Speriam cocorii cu entuziasmul meu avântat

Atingeam norii la fiecare crepuscul ce mă ridica mai sus cu o margine

Azi ceva s-a petrecut cu jumătatea mea de umbră

Între oameni străini își caută identitatea

Pe mine nu mai vrea să mă recunoască nu mai știe să intre în trupu-mi

Neprimenit de atâtea impresii false despre venirea toamnei

Las o amintire să-mi chinuie uitările de sine

Îmi dizolv lent ultimele rămășițe de memorie

Până când venele deformează culoarea sângelui

Strig și se face un pic rece în inimă

Un sloi de gheață păstrează latent

Renașterea celeilate jumătăti de moarte

012.778

Bogdan Nicolae Groza. “un pic rece în inimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/1748294/un-pic-rece-in-inima

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Senzație de plutire...o desprindere de realitate, urmată de o pierdere a sinelui, o încercare de a evada într-o altă lume.