Septembrie
Mă simt de plumb, Căutând rute noi, Columb... Floare albastră, floare albastră, Unde-i poezia noastră? Distrus-am lacustra, în adâncuri acum Fiare vechi e mașina, că prea mult vrum. Când văd
PAPăcurar Alin-DanAmintiri
Îți amintești, vorbeam cu orele? N-am mai vorbit cu lunile... Și mintea-mi e apăsată De faptul că te-am lăsat întristată Și-am plecat după vise Iartă-mă că ți-am rupt biletul din culise, Dar în
PAPăcurar Alin-DanTomnatic
Peste oraș se lasă un amurg tomnatic Peisajul mă face inert, sunt static Îl admir cu același zâmbet trist, antic Moartea naturii, amară toamnă, mi-te-a făcut un anotimp antipatic. De pe pod
PAPăcurar Alin-DanCalmitate
Admir soarele cum răsare, înc-o noapte nedormită Îi simt tandrețea din raze Inima-n mine s-agită, O calmez cu fraze... Și simt venele cum deodată pulsează Ochii-mi deschiși, mintea-mi
PAPăcurar Alin-DanAutism
Îmi caut lumina în negura nopții, Zbor prin cosmos rămas în voia sorții, Că am cunoscut dulcele morții Și amarul reînvierii, Că sunt un demon ascuns sub un adept al tăcerii. Supradoză
PAPăcurar Alin-DanCheia fericirii
Suntem un unison de minți demente Ce trăiesc cu impresia unei vieți independente, Predestinați la o autodistrugere morbidă Mintea,cu întrebări îndopată,de răspunsuri avidă. Suntem simple
PAPăcurar Alin-DanPlimbare
Cu lacrimi în pupile N-am dormit de vreo trei zile, Da cuvinte cu miile Mă țin în viață mumiile. Și simt nevoia de-o plimbare N-am plecat de lânga foi,cred c-am prins și rădăcini, Dar gonesc
PAPăcurar Alin-DanSingurătate
Eu sunt păcat Alăturea-ți doar împăcat, Dar tu ești viață, Deși am o inimă de gheață Sunt căzut în a frumuseții-ți mreajă, M-ai vrăjit într-un moment lipsit de strajă, Mi-ai vandalizat
PAPăcurar Alin-DanRenașterea
Am renăscut din cenușa unui foc nestins, C-un dinte de cobră între degete,ce înlăuntrul sufletului l-am împins, Iar veninul ce se contopește cu plasma din propriu-mi sânge, Sentimentele-mi
PAPăcurar Alin-Dan