Poezieurban

Renașterea

1 min lectură·17 septembrie 2016

Mediu

Am renăscut din cenușa unui foc nestins,

C-un dinte de cobră între degete,ce înlăuntrul sufletului l-am împins,

Iar veninul ce se contopește cu plasma din propriu-mi sânge,

Sentimentele-mi frânge

Presărându-le mai apoi,pe foi

A cuvintelor șuvoi,până-n clipa în care voi voi

Să le rostesc cu glas și patimă,

Al ăstui blestem încântător,sunt o simplă victimă,

Ce și-a dorit a cunoaște tot ce-l înconjoară

Începând să rimeze pe ritm de pian și de chitară,

Cu pupilele descoperite în fiecare seară

Și-orice clipă irosită,alt motiv de ocară.

Că am vrut s-ating cerul,

Temător când resimțeam gerul

Ce mă paraliza complet,nereușind să scriu cu săptămânile

Calmându-mă admirând stelele

Țipând către lună

"Încă una irosită...Noapte bună!"

00945

Păcurar Alin-Dan. “Renașterea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pacurar-alin-dan/poezie/14096639/renasterea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.