Poezie
Autism
1 min lectură·
Mediu
Îmi caut lumina în negura nopții,
Zbor prin cosmos rămas în voia sorții,
Că am cunoscut dulcele morții
Și amarul reînvierii,
Că sunt un demon ascuns sub un adept al tăcerii.
Supradoză de imaginație, iluzii și vedenii
Însoțite de aste' astenii,
Mă simt ca-n purgatoriu
Cu aspect de sanatoriu,
Când în fiecare mililitru de sânge-mi găsesc mia de cuvinte,
Căci versurile se revarsă din inimă nicidecum din minte.
Sunt un monstru, de lună posedat
De-un alt eu încarcerat
Într-un subsol întunecat
Denumit subconștient
Scriind în mod inconștient
Transcriindu-mi gândurile cele mai sumbre,
Că umbra mea e umbra propriei sale umbre
Iar eu sunt întuneric în timp ce ea e lumina nopții
Sau poate sunt simple concepții
Ale unui autist invenții
Înnecat în decepții
Simțind cum sfârșitul vieții
Îi răpește fiecare iluzie, vis ,speranță
Viața-i un tablou, el a ales cuvintele drept nuanță
Iar pășind prin a miriștii ceață
S-a trezit lipsit de poezie, făr' de viață.
00967
0