Poezie
O negură sură
1 min lectură·
Mediu
Ah, cum mai fumegă vișinii
sub răcoarea Lunii!
Ninge cu o negură sură
peste cugetul meu alb.
Noaptea aceasta se cheamă iluminare!
Chiar dacă lumina-și înmoaie văpaia
în strigătul unei bezne adânci și
chiar dacă îngerul serii, în taină
îmi trimite semn de logodnă,
mergându-mi alături
cu brațul pe umărul meu stâng.
Nunta se va-mplini înainte de ivirea zorilor.
Vă voi aștepta pe malul celălalt,
cu conștiința celui care-am fost.
002131
0