Poezie

Azi noapte

1 min lectură·2 februarie 2007

Mediu

Era în chiar toiul nopții,

când asceții schiturilor,

năuciții aceia cu veleități de sfinți,

clătinați ușor de mâna unui înger,

(așa cum clatină Luna apele-n urcare),

reveneau la ce fuseseră de-cu-seară,

oameni și ei, dar cu vise mai ambițioase

și mai tiranice decât noi,

mai statornici în ruperea tainei,

mai rebeli împotriva propriei lor

nedumeriri, pregăteau” balul” sutanelor negre,

așa ca pe o… libațiune de primire

a închipuirilor de care-și legaseră

destinele mai devreme ca ceasul să fi bătut

ora primenirii noastre cu suflete noi.

Eu îmi făceam, -ca de obicei- miezonoptica,

linia aceea imaginară care împarte

noaptea în două emisfere egale,

când m-am lovit cu inima de osia Lunii!

Gândul meu cel mai trainic s-a rupt!

trei stropi de sânge au căzut

sfîrâind pe o stea

și-n aburul lor, te-am văzut Magule,

numărându-mi zilele care păreau

că-mi mai rămăseseră!

002.448

Ovidiu Vasilescu Macin. “Azi noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/229251/azi-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.