Poezie
Povara Himalaiei
1 min lectură·
Mediu
Zăpezile...neuitatele zăpezi din povești
sunt azi aievea sub picioarele noastre
și cerul mai aproape ne pare, chiar dacă
distanța dintre noi și ograda cu icoane
sfințite este eternă și-i ascunsă-n vecii.
Nu mai există mai sus! Mai sus este
doar lespedea cerului albastru și trufaș,
cerul care nu ne-a vrut niciodată pentru
că am fi încercat prea mult să-i iscodim
tainele prin care-a fost zidit.
Azi, în amurgul care stă să cadă,
nici nu mai am nevoie de el, pentru că
tu draga mea, porți pe umerii eliberați
de straie, dulcea povară a Himalaiei!
Ci, caută-ți un loc mai tainic tu, dragă,
altfel, zăpezile Lunii fulguite pe curba
semeață a umerilor tăi se vor topi și,
vom intra din nou în conul de umbră și uitare.
Grăbește-te, să nu mai vină noaptea.
001.141
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Vasilescu Macin. “Povara Himalaiei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/228811/povara-himalaieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.