Poezie
La ceas de osândă
1 min lectură·
Mediu
Pe calea pe care urc eu,
nici-un sfânt n-a pășit niciodată,
nici-un înger nu s-a ostenit,
pe sub cerul și vitreg și trist.
Nu, ei nu și-au întâlnit destinul,
așa cum mi l-am întâlnit eu
și cu care m-am luat la trântă,
chiar dacă știam că voi fi învins,
cum învinși au mai fost
și mama și tata.
Ca ieri -și azi-, necunoscutul
sporește liniștea și nesiguranța.
Din stele picură undelemnul
liniștei de-apoi peste fruntea mea obosită.
Din ceață, ochiul lunii sângeră rece.
Ascuns după prundul stelei polare,
îngerul morții-mi șoptește
că-i timp de osândă, acum când
de la răsărit, prima șuviță a zilei
se arată ca o pană albă din părul
unui războinic Arapaho din preerile
Lumii noi.
-Ci, roagă-te pentru mine,
Frate mesteacăn!
001.036
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Vasilescu Macin. “La ceas de osândă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/228377/la-ceas-de-osandaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.