Poezie
Cea mai lungă poveste
1 min lectură·
Mediu
Iubito, hai, trage zăvorul la ușă și geamuri,
și bate în cuie obloanele, de poți.
Scoate din sân liliacul, cu floarea lui albă,
și dă ceva lumină în cetatea aceasta.
Trage-te-ncet lângă mine
și-o să-ți spun cea mai lunga poveste,
cea mai lungă poveste de dragoste,
care a durat cât durează pentru El
rugăciunile noastre de zi, și de seară
adică, o veșnicie...
Trage-te, cum îți spun, ușor lângă mine,
că-i timpul ca iar să-l rugăm
pe necunoscutul nostru vecin
să nu trimită străjile sale la ușă,
fiindcă noi deja ne-am închis,
ne-am tăiat orice cale de a mai ieși afară,
la-ntâlnirea cu îngerul morții,
el, cel ce pândește sufletele
din care s-ar fi furișat lumina.
Pune bine zăvoarele și trage obloanele:
vom răspunde doar când se va lumina de ziuă,
și numai sfântului care ne va vorbi din icoană.
001.129
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Vasilescu Macin. “Cea mai lungă poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/227485/cea-mai-lunga-povesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.