Poezie

Scrisoarea 1

din ciclul \"Scrisori către îngerul meu\"

1 min lectură·17 ianuarie 2007

Mediu

Spuneai că vii la toamnă și nu te-am mai văzut;

rămas-ai printre ziduri? Ori printre amintiri?

Eu, când mi-ai dat inelul, am plâns și te-am crezut,

că suferința-i jarul din marile iubiri.

Sunt iată, ani de-atuncea, copilele-s fecioare,

vlăstarul de pe vale e pom matur cu rod,

s-a împlinit sorocul în noi, în fiecare,

doar eu, în loc de nuntă mă-mbrac pentru prohod.

De-ți pare că sunt tristă, ori tulbure la gând,

încearcă și-nțelege că ne-mplinirea noastră

e ca lăuta spartă, pe care tremurând,

un lăutar scâncește o melodie proastă.

De unul singur omul e greu să se-mplinească,

dar și mai greu îmi pare să te-mplinești în doi,

când unul crede-n îngeri și-n partea nelumească

și-n mii de ani lumină pietrificați în noi.

Te mai aștept o toamnă, te mai aștept un vis,

și-o să mai las o dată pornirile să moară,

că Cel ce depărtarea pe zodie ne-a scris,

cu-aceeași depărtare pe Sine se măsoară.

001.449

Ovidiu Vasilescu Macin. “Scrisoarea 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/225905/scrisoarea-1

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.