Poezie

Zodia fecioarei

1 min lectură·11 ianuarie 2007

Mediu

Azi te văd ca pe o lacrimă sfântă,

jucată-n amurgul târziu.

Ceru-a-mprumutat culoarea buzelor tale,

acum, când peste lumea de jos

coboară asfințitul, în care, cum spun,

tu dansezi salomeic, mai frumoasă,

mai voluntară și mai statornică decât

Lorelei. Câtă sfântă zidire,

câtă trudă aleasă și câtă povară,

în inima Magului care, te-a ridicat

monument peste inima mea,

peste gândul meu de bine,

peste fapta mea bună, sau rea

și câtă căință pe fața olarului,

că nu te-a făcut pasăre vie ori flaut,

pentru toate tristețile sale.

Firul de iarbă cel proaspăt,

smălțat e cu culoarea ochilor tăi,

înfloresc cireșii, doar ca să-ți facă ție,

strai de visare și de sărbătoare,

s-acopere prototipul vestalei dacice,

străjuind peste sanctuarul Găina.

Cu mâinile-n lături, întinse,

visătoare și tristă cum stai,

pari taina răstignită în zodia Fecioarei,

imnul ideii de bine răstignită pe zări,

curcubeul prin care se-arată

semnul că încă un înger,

coboară peste inima mea ostenită,

să mă facă mai drept și mai bun.

Ci, vino; ne-așteaptă fântâna,

în adâncul căreia privim,

visul pe care-l trăim împreună.

Vino și lasă amurgul să plece

Și ziua să cadă-n vecie și ea.

001.339

Ovidiu Vasilescu Macin. “Zodia fecioarei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/224856/zodia-fecioarei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.