Poezie
Casa noastră
1 min lectură·
Mediu
Nu mai suntem curați, nici feriți de minciună,
Să fie așa.
Ia tu pereții de umbră, anotimpurile-mi rămân mie,
Haide, lasă să fie.
Să împărțim tăcerea asta, așa cum împărțim ruinele,
Căci ce s-a frânt, frânt rămâne.
Nu am avut niciodată un prag, nici ziduri la naștere,
Doar o schiță de suflet desenată pe apă.
Așa a fost să fie.
Plec acum, să-ți rămână ție casa noastră,
Plec acum, să stăpânești tu golul din ea.
Îmi iau zborul prin mine, cu mintea ca o apă sălbatică,
Îmi șterg plânsul, iar praful îmi va șterge numele de pe pragul ei.
Îmi tai rădăcinile, mă mângâi singur în întuneric,
Presăm un trandafir între cărămizile ei, de se usucă, îl uit.
Am să scriu o scrisoare mai grea decât lipsa ta,
Am să-mi găsesc un adăpost străin,
Tu întoarce-te la începuturi, în ea, nu fu.
Mâinile tale mai bântuie încăperea care n-a fost în ea,
Iubirea rămâne sub dărâmăturile unui leagăn gol.
E doar durere, doar un acoperiș prăbușit înainte să ne naștem...
Spune doar
Așa a fost să fie
0013
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Platon
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Platon. “Casa noastră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-platon/poezie/14206925/casa-noastraComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
