Mă fut cu gândurile mele

Mă fut cu gândurile mele,
le deschid coapsele ca pe-o rană veche,
și sângele curge negru, fierbinte,
pe creierul meu stors de sensuri.

Am sânul gurii plin de blesteme,
le scuip în oglindă și mă privesc—
doar un animal frânt care urlă,
într-o poezie ce nu vrea să fie scrisă.

Mă masturbez cu spaima nopților goale,
mă pălmuiesc cu dorința de a uita,
și mă dor degetele minții
cum dor carnea când o rupi de pe os.

Ce-i viața, dacă nu o înjurătură
rostită între două fântâni seci,
unde mă sting cu fiecare vers
și mă nasc, iar și iar, din propria scârbă.

Sunt curvă pentru zei și pentru draci,
le vând sufletul pe nimicuri,
doar ca să simt că încă respir
în căcatul dulce al poeziei mele.