Poezie

E primăvară numai în natură

ciclul Primăvara

1 min lectură·19 mai 2006

Mediu

E primăvară numai în natură,

Cum spune fila prinsă-n calendar;

Pentru români din deltă la clisură,

Sunt numai jale, chinuri și amar.

Din când în când, chiar apa ce-i hrănește,

Mânată de-un destin necruțâtor,

Huiește-n crâng și case risipește,

Ba le îneacă rodul din ogor.

Privesc tăcuți din dealuri devenite,

Refugiu pentru groaznicul diluviu,

În fața lor le-a înecat morminte,

Cel ce-l știau bătrânul lor Danubiu.

Nu-i poartă ură, doar trimit rugare,

Să-și strângă caracatița de ape,

Din locul trist să poată să coboare

Și restul de avut să-l știe-aproape.

Vor ridica o nouă locuință,

Pe locul vechi, sperând încă o dată,

Că după-atât necaz și suferință,

Din cer și lume pacea li se-arată.

Cu morții răscoliți din cimitire,

S-or împăca prin rugă și litanii.

Vor pune cruci spre dreaptă pomenire

Și parastas le-or face în toți anii.

001.507

Ovidiu Oana. “E primăvară numai în natură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/183505/e-primavara-numai-in-natura

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.