neputință

rime extrem de facile, de genul ciot-idiot, dar peste toate astea poema are un mesaj asemănător celor purtătorilor de stindarde și e împiedicat pe alocuri, aglutinat într-un ritm neconvigător
bun, în orice caz, pentru atelier, acolo unde nu se poate învăța mare lucru
adică, gândiți-vă domnilor, vremelnicii cu zugrăvi nu se potrivește nici dacă ar fi scris de esenin

Gelu,
sunt de acord cu tine, la modul foarte serios.
Dar am o nedumerire: de ce toți cei care au obiecțiuni asupra poeziei de formă clasică, folosesc același vocabular limitat (rime facile) și aproape niciodată nu se referă la mesaj sau zeci de alte lucruri care pot fi spuse/combătute.
Nu ți se pare o abordare simplistă?

de obiecțiuni la adresa poeziei în formă clasică, ci de obiecțiuni legate de estetică, de mesaj, de faptul că un text poetic, în orice formă ar fi el scris, trebuie să aibă un aer de singularitate, fie el și desuet
bun, formă clasică, de acord, dar te-ai întrebat ce ar spune Baudelaire, Rimbaud, Eminescu, Al. Macedonski, Mallarme, Poe, Vasile Voiculescu, Ion Pillat și câți or mai fi fost, citind o astfel de producție?
că eu mă întreb tot timpul

dar crezi că ei au scris linear, egal și la înalt nivel valoric?

sigur că militez pentru alcătuiri căt mai bune, dar personal mă declar mulțumit cu faptul că cel puțin două-trei dintre multele scrise și postate au întrunit aprecierea de poezie.

poate că doar atât pot. dar asta nu mă poate face să renunț.

un exemplu de truism sau de judecată de elev premiant la literatură în clasa a șasea:
\"stihul nu poate zugrăvi
complexitatea unui gând\"
nu este singurul exemplu
pot face o analiză punctuală, cu trimiteri, a poemului, crede-mă, profesorul meu de literatură a fost foarte exigent cu mine în privința asta, dar nu cred că merită efortul