Ovidiu Mantaluta

De ce-aș mai fi... Un vânt de seară, Liliac Și gând... Cândva, Or spune, unii: Suntem singuri Voi fi și eu... În seară, noapte Și pe vânt...

Îmi râd în soare pepenii verzi si celelalte specii, Botezate regional cantalupi, lubenițe, harbuji Și pepeni galbeni. Eu nu râd în soare, e prea cald, și apoi E prea recentă amintirea

În seara deplină, e cald și înalt Afară e viscol, Decembrie iar Crăciunul mi-aduce o lume în dar Din tolba cu gânduri și cântec de psalt Îngheață pe sălcii argintul din ploi Zăpada lucește

Nu e doliu nici plângere ci gândire și absență albă Zgomot alb, de fulgi care sparg auzul păsărilor moarte Giulgiu de an, și de viață, poate fi un Craciun Giulgiu alb De uitare a

Șuieră sirenele - sau ce-or fi Tehnologic vorbind – la CET Sud Peste plămâni de tutun Se clădesc clădiri în parc Peste dudul vechi și iarba udată de câini Noi marketuri răsar Vesele rânjind

Sunt țintuit pe crucea nouă A năzuințelor ce dor Iubirea ta, un vas cu rouă E al dorințelor izvor… Nu vreau ca lumea să cunoască În mână, cupa când o iau... Și setea mea s-o

Am cântat la harfele iadului Și-am scăpat, mi-au mâncat peștii piranha inima și-am scăpat mi-au ros termitele creierul, și-am scăpat cine mai scapă așa, să vină că-i împrumut bricheta.

Aceea, e alta decat inima ta O aripa rupta Are nevoie de Zbor Singur, țipând, Teafăr și întreg, Zborul E dorul meu

Și macină albul morarul din nori, Zăpada-i curată și gerul străbun Pe gard, înserarea atârnă comori Sclipiri de argint și cântări de Crăciun. În geamuri de gheață bunicii fac semn Și umbră,

Șoarecele e un animal micuț, delicat, sensibil și timid. De multe ori, a spune cuiva că e ca un șoarece, este sinonim cu a-i presupune spaima și fuga, lașitatea chiar. Nimic mai greșit. Șoarecele

1. Contextul este important – iar contextul mai larg înseamnă, de fapt, să pleci de aici dacă vrei să găsești oameni care să vrea să te ajute. 1.a. Cerșetorul Petre din Cișmigiu Ovidiu venea,

De piatră În balta murdară Ascunde într-însa O alta, de preț Oh, tanti! – severă Cu trup de hetairă În turma băloasă Smaralde nutreț Smaralde, turcoaze, Si Perla de Taină Prin mâna

Ceai, lângă Umbrela udă, Reală, În chip de Alice… Þara minunilor Eu, ora, Oprite… Bea-mă…poate că vii! Ducesa face salată Cu piper Din sufletul meu

Pe mine Mă ai, O piatră de gât Albastră, și grea De gânduri prea grele Și credem că astăzi, Și mâine - mărgele De zile și nopți De vis și de stele De mine... Aproape De

Matragună Bună... S-o-crate A băut Cucută Să uite, că n-a vrut... Să-l spună:) De fapt, era altfel... ultimul vers...dar au trecut milenii de atunci... dar simplitatea e aceeasi

Crescută-n calea Largă, Sămânță De alint Se roagă Fără vorbe La ploaie, Și la vânt De vite Umblătoare Strivită La pământ De lumea Fără lume Știută Neștiind Se roagă Fără

Nani, nani Uită-te la Reclame Că asta Adoarme Poți dormi Pe canale Sau pe satelit Dacă ai plătit Dormi pe televizor Că ți-o fi Mai ușor Vei uita Mult mai bine Ce va fi,

Cristale de vis, În vorbe Solide Viață curgătoare Tu Drogați de injecție Cădem Unul, peste Altul