Un prieten, intr-o seară, mi-a povestit ceva...
Iar apoi, eu am scris ce urmează:
Un pescăruș lucește-n lumină
Prea sus, pentru valu-nspumat!
Tu exiști, inocentă si fără de vină
De obsesia
O lampă spartă... un felinar!
Ce rupe lanțul de lumină...
Și-un zâmbet hâtru, de făurar
Ce desfășoară o bobină!
Turnu-ți se scaldă în ceața grea...
Cam ca o vrabie, în praful țărână!
Te
CERCURILE
15 Aprilie 1996
Atelierul de pictură Irina Armeanu
Ploiești
\"O mare de lene!\" zâmbea Irina întinzându-se alintat. Șezlongul protestă scârțâind.
\"Ba nu! O mare lene!\" izbucni
O lumină mică, spune că e vie
Într-un deal... pe-o coastă!
E ca o părere, mi se-arată mie
Și eu văd ferice, că-i lumină castă!
E numai o casă, cu-un șopron în spate.
Restul e pădurea...
Tot colindam prin neființă, cu-o floare la ureche.
Și scormoneam și căutam, să îmi găsesc pereche,
Iar floarea, în ureche-mi tot șoptea, câte zărea în cale,
Că ea, pereche mă vedea, cu neamul ei
Privesc printre gene la soarele tâmp,
Atârnat peste cerul, ce-imi apare chiar stramb...
Și tot caut vre-un inger printre fulgii de apă,
Ori poate vre-un demon... ce din negru se-adapă!
Doar
O lume-ntreaga, tot cauta cuvinte,
Care sa faca viata, sa fie ca-nainte!
Se bucura tot omul, gandind ca poate maine
Va reusi sa-si schimbe-n bine, traiul greu... de caine!
Iar incepand de
Să dormi Poete...
Ea, muza... mi-a spus.
Și-am ridicat o geană,
Sus, în bolta neclintită!
Să zbori Poete...
Mi-a șoptit cu glasu-i din niciunde
De vorbele i le vedeam
Plutind… și
ILEANA
O poveste despre îngeri
Nu am crezut niciodată în demoni.
Nici ei în mine, pentru că nu m-au deranjat niciodată.
De fapt, acum nu prea mai cred că eu am crezut cu adevărat în
INTERVIUL
O poveste de vară din Cișmigiu
- Sărut mâna! Se poate?
L-am privit mirată, dar văzându-l, am înțeles repede cu cine am de-a face, așa că am răspuns mormăit ceva cam ca pe o
ZECE
- Hai să-mi trăiești, își trânti Mitu servieta burdușită, gemândă de hârti pe scaunul de lângă mine. Băi nene, e moarte de om! Unde Doamne păzește mai e și Vasile ăla , mârâi el
DIAMOND
Nu mai auzisem de Jean de mai bine de cinci ani. Ne pierdusem în vâltoarea de după Revoluție. Ultima noastră întâlnire, într-un restaurant prin București, se terminase destul de rău,
1. Bărbatul de la volanul camionului privea atent în retrovizoare, furând cu ochii, arar, spre traficul anemic din fața sa. Lumina scăzând a amurgului îi plăcea. Îl făcea să se simtă în
OC