Poezii

Privesc printre gene la soarele tâmp, Atârnat peste cerul, ce-imi apare chiar stramb... Și tot caut vre-un inger printre fulgii de apă, Ori poate vre-un demon... ce din negru se-adapă! Doar

OCOvidiu M Cobalcescu

0

0

O lampă spartă... un felinar! Ce rupe lanțul de lumină... Și-un zâmbet hâtru, de făurar Ce desfășoară o bobină! Turnu-ți se scaldă în ceața grea... Cam ca o vrabie, în praful țărână! Te

OCOvidiu M Cobalcescu

0

0

Un prieten, intr-o seară, mi-a povestit ceva... Iar apoi, eu am scris ce urmează: Un pescăruș lucește-n lumină Prea sus, pentru valu-nspumat! Tu exiști, inocentă si fără de vină De obsesia

OCOvidiu M Cobalcescu

0

0

A iubi! Iubire... Curge viata dulce Si cu ea ne duce Prin frumosul lumii In aburii painii... A simti! Simtire... Val de mare sparta Pe un drum de soarta In lumina lunii La cot cu

OCOvidiu M Cobalcescu

0

0

Intr-un colt de cer, o luna, Sta sa cada-ntr-un ungher, Unde sufetu-mi se-ascunde, Suparat... si cam stingher! A venit vremea sa iasa Iar la lupta de pe strada. Dar, scarbit... nici ca

OCOvidiu M Cobalcescu

0

0

Am asa o poft-a spune Adevarului pe nume, Ca nici o diplomatie Nu mi-o scoate din cutie! Uite, aer trag in piept, Pregatit sa va spun drept! Adevarul gol-golut Fara sa-mi dati... un

OCOvidiu M Cobalcescu

0

0

Iar isi pune timpul haina de an nou, Ce starneste multe, in sufletul meu! Bate rar secunda, dar accelereaza La rand cu o lume; cea care voteaza, In fiece clipa, pentru fericire... Dar

OCOvidiu M Cobalcescu

0

0

Îmi trece iar prin vene, Fiorul vieții tale. Îmi sună-n cap catrene, Cu ritm de osanale! Lumina se ridică, Văd ceața cum coboară... Simt sângele cum pică, În vena mea cea goală. Doar

OCOvidiu M Cobalcescu

0

0

Tot colindam prin neființă, cu-o floare la ureche. Și scormoneam și căutam, să îmi găsesc pereche, Iar floarea, în ureche-mi tot șoptea, câte zărea în cale, Că ea, pereche mă vedea, cu neamul ei

OCOvidiu M Cobalcescu

0

0

Tu să mă ierți, că te-am iubit așa… Și te-am uitat curând… Dând viselor… un rând. Tu să mă ierți, că am visat la altceva, Din care tu n-ai făcut parte... Eram copil și n-aveam carte. Tu

OCOvidiu M Cobalcescu

0

0

O lumină mică, spune că e vie Într-un deal... pe-o coastă! E ca o părere, mi se-arată mie Și eu văd ferice, că-i lumină castă! E numai o casă, cu-un șopron în spate. Restul e pădurea...

OCOvidiu M Cobalcescu

0

0

In asta zi, mult dupa inserat, Am luat un capat de hartie. La masa mea m-am asezat Si-am scris aceasta \"asa zisa\" poezie. Privit-am pruncii mei cum dorm, de-acum cuminti, in noapte Cu

OCOvidiu M Cobalcescu

0

4

O lume-ntreaga, tot cauta cuvinte, Care sa faca viata, sa fie ca-nainte! Se bucura tot omul, gandind ca poate maine Va reusi sa-si schimbe-n bine, traiul greu... de caine! Iar incepand de

OCOvidiu M Cobalcescu

0

2

Eu am stiut, de-atunci, ca stiu! Tu ai stiut ca am sa viu... Dar, n-am venit. Tu ai stiut, de-atunci, ca vrei! Eu am stiut numai ca poti... Dar... Nu am vrut. Tu ai crezut ca stii ce

OCOvidiu M Cobalcescu

0

2

O clipa doar... Am inspirat... Si am vazut-o! Un val de groaza m-a cuprins, cand am recunoscut-o! Dar nuuu... EA, nu pe mine ma voia! Cu pasii rari, venise-ncet, chiar dupa mama mea, In

OCOvidiu M Cobalcescu

0

6

Mandra, merge \"cu tangaj\". El, scarpina-un tauaj, Si gandeste cu obida: \"hm!Are trup de androida!\"

OCOvidiu M Cobalcescu

0

1

\"Iubirea-i doar un val de sentimente!\" Imi zice doctorul, cu fite abstinente. \"Nu-i doar atat! E-o vesnica traire!\" Se baga filozoful, cu-a mainii arcuire. \"Ba e mai mult! Este simtirea

OCOvidiu M Cobalcescu

0

3

Să dormi Poete... Ea, muza... mi-a spus. Și-am ridicat o geană, Sus, în bolta neclintită! Să zbori Poete... Mi-a șoptit cu glasu-i din niciunde De vorbele i le vedeam Plutind… și

OCOvidiu M Cobalcescu

0

2