Poezie

Drum nou

(Din ciclul povestile prietenilor mei, putini... dar grei!)

2 min lectură·5 octombrie 2005

Mediu

O lumină mică, spune că e vie

Într-un deal... pe-o coastă!

E ca o părere, mi se-arată mie

Și eu văd ferice, că-i lumină castă!

E numai o casă, cu-un șopron în spate.

Restul e pădurea... drumuri desfundate.

Știu că pentru tine, asta nu-i nimica,

Dar eu stau pe gânduri, acid ca urzica!

Tu, mi-ai spus odată, pentru-o verighetă,

Că lumina aia, s-a stins și-a pierit!

Că, a fugit fata, cu-altă sufragetă

Și-au sărit în trenul, de s-a nimerit!

Că apoi in lume, dup-o strălucire,

A venit potopul și le-a înecat.

Că a plâns poporul, de nenorocire,

Dar că-ntr-o clipită... el le-a și uitat!

Am crezut ca tine! Am uitat și eu,

Visele de vară, ce-mi aromeau mintea.

Am pornit in viață, fară Dumnezeu

Și te-am luat pe tine, să nu uit sorgintea.

Iar acum, acolo, o lumina mică...

Spune alte vorbe! Le spune pe șleau!

Tu stai lângă mine și ți-e foarte frică,

Că eu in minciună, să trăiesc... nu vreau!

Au tot trecut anii,

S-au adunat banii...

Și te temi de toate

Cele consumate!

Habar n-ai, femeie, cât imi e de silă.

Nu pricepi și pace! De tine... mi-e milă!

C-ai cerut... și uite, cerul m-a dat ție.

Dar... de-acui pedeapsă! Nici o bucurie!

003.201

Ovidiu M Cobalcescu. “Drum nou.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-m-cobalcescu/poezie/144082/drum-nou

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.