Eu am trecut spre-al meu destin, de mană cu Ispita ,
Tot incercand să-nțeleg care imi e ursita.
Dar, mai e mult si uite!... plang făr-de adrenalină!
Să-mi fie oare karma, păcătoasa, ca o
1. Bărbatul de la volanul camionului privea atent în retrovizoare, furând cu ochii, arar, spre traficul anemic din fața sa. Lumina scăzând a amurgului îi plăcea. Îl făcea să se simtă în
In asta zi, mult dupa inserat,
Am luat un capat de hartie.
La masa mea m-am asezat
Si-am scris aceasta \"asa zisa\" poezie.
Privit-am pruncii mei cum dorm, de-acum cuminti, in noapte
Cu
O lume-ntreaga, tot cauta cuvinte,
Care sa faca viata, sa fie ca-nainte!
Se bucura tot omul, gandind ca poate maine
Va reusi sa-si schimbe-n bine, traiul greu... de caine!
Iar incepand de
Si-am pictat cu dalta in inima panzei
O poveste veche, veche de demult!
Se facea ca vad, chiar in zborul gazei
Un fulger din voia de-al cui glas ascult!
Si-n lumina serii, perii de
Eu am stiut, de-atunci, ca stiu!
Tu ai stiut ca am sa viu...
Dar, n-am venit.
Tu ai stiut, de-atunci, ca vrei!
Eu am stiut numai ca poti...
Dar... Nu am vrut.
Tu ai crezut ca stii ce
O clipa doar... Am inspirat... Si am vazut-o!
Un val de groaza m-a cuprins, cand am recunoscut-o!
Dar nuuu... EA, nu pe mine ma voia!
Cu pasii rari, venise-ncet, chiar dupa mama mea,
In
\"Iubirea-i doar un val de sentimente!\"
Imi zice doctorul, cu fite abstinente.
\"Nu-i doar atat! E-o vesnica traire!\"
Se baga filozoful, cu-a mainii arcuire.
\"Ba e mai mult! Este simtirea
Să dormi Poete...
Ea, muza... mi-a spus.
Și-am ridicat o geană,
Sus, în bolta neclintită!
Să zbori Poete...
Mi-a șoptit cu glasu-i din niciunde
De vorbele i le vedeam
Plutind… și
CAPITOLUL 1
INCURSIUNEA
Nga se cutremură de plăcere gândind că de aici înainte nimic nu va mai putea opri, ori modifica, diabolicul său plan. De când se știa visase la această clipă. Se
ÎNCEPUTUL DOMINOULUI
Plopeni, 1974
În curtea Grupului Școlar e liniște. Ansamblul arhitectonic e impozant. Sobră, masivă și austeră Școala Veche, inspiră respect. Soarele de mai
CERCURILE
15 Aprilie 1996
Atelierul de pictură Irina Armeanu
Ploiești
\"O mare de lene!\" zâmbea Irina întinzându-se alintat. Șezlongul protestă scârțâind.
\"Ba nu! O mare lene!\" izbucni
OC