Istorii pierdute sub ceruri portocalii,
limbi uitate,de tun și de bronz
de neclarități(nebulozități)
O încâlceală neclară în această umbră,
un mod de-a deposeda istoria
o desfătare de
Să vină toate păsările lumii
și să ciugulească din palma mea,pâinea vieții
să vină aerul și peștii și taurul spaniol
paiațe și corbi...
Popoare întregi de ființe, câte mi-au
populat insomniile,
Sculptați sunt doar sfinții...
și măreția aripilor, sex primordial!
M-am născut fără trup, doar
semn al rodului, prudență a
gestului uman, pasăre moartă pe pământ
biciuită de umbra lui
Întotdeauna, surâsul a început cu ploaie.
Pasărea și animalul au murit.
Focul s-a aprins și peștele bate mătănii.
Mă doare.
O mângâiere se-ntoarce spre pământ.
Nu eu am zdrobit Cartagina
nu eu
Vine și ziua când înserează sufletele,
și nu m-am regăsit între morminte.
Au crescut păsări în pământ,
rodul plâns către Dumnezeu.
Aici viața ucide și acuză, întunericul e mai mare.
Mielul stă
Din nou,nepăsătorul soare negru
lovește lumina umană, prinsă
Între nimb și rug, rod și biruință.
Floarea de cireș orbită, își adulmecă
Vechiul vis,
peștele se dezice de simbolul său
Afrodita a
