Poezie
Stare
1 min lectură·
Mediu
Din nou,nepăsătorul soare negru
lovește lumina umană, prinsă
Între nimb și rug, rod și biruință.
Floarea de cireș orbită, își adulmecă
Vechiul vis,
peștele se dezice de simbolul său
Afrodita a ieșit din mare lovită de valuri de sânge
Mările toate au fost date uitării...
Hiperboreea a prins înnoptare sub o gravă constelație.
Pașii fără de urme prind contur, templul de
spini și-a deschis porțile...
Sărbătoarea unei morți, a început,
neanunțată, fără neînsuflețit însă...
Și toți rămân consternați in fața
cimitirului, unde în loc de cruci,
cinismul se îngroapă pe sine.
001.254
0