Poezie
Poem
1 min lectură·
Mediu
Întotdeauna, surâsul a început cu ploaie.
Pasărea și animalul au murit.
Focul s-a aprins și peștele bate mătănii.
Mă doare.
O mângâiere se-ntoarce spre pământ.
Nu eu am zdrobit Cartagina
nu eu am ponegrit numele tău în deșert,
cucuta n-a cuprins mâna mea.
Eu, am văzut forma, ori o apropiere
de formă, vie, Dumnezeul meu s-a născut
cu tine.
Te-am văzut zâmbind
sunt atâtea lucruri, pentru pâine și sare,
moartea nu rupe flori pentru tine.
Unele lucruri n-au chip, durerea are,
(vulturul și stânca).
Rădăcinile singurătății apun,
noapte de noapte.
Ochiul lovit de lumină, pus în locul
zeilor,
pentru a pedepsi...
Cenușa și rugăciunile se depun în
amintire...
001.325
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ovidiu hulubei matei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
ovidiu hulubei matei. “Poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-hulubei-matei/poezie/151100/poemComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.