Poezie
Privește marea...
1 min lectură·
Mediu
Când simți că depărtarea îți clatină menirea
Și-ai gânduri negre-n cuget și te-ai pierdut cu firea,
Privește marea-n larg cu valurile ei
Și nu uita că oamenii, sunt uneori mișei.
Răspuns real n-ai să găsești ciudatelor chemări,
Acceptă soarta așa cum e, nu-ți pune întrebări,
N-ai să rezolvi oricât ai vrea eternele sibile
Ce-au chinuit de mii de ani pe om, în nopți și zile.
Tu sufletu-ți înalță precum un zmeu pe cer
Vibrând în mână coarda, strunindu-l efemer,
Iar când însingurarea din suflet te-mpresoară,
Cumplite uragane statui ți le doboară
Să-ți amintești povața de ieri și azi și mâine,
Purtând-o toată viața cu legământ de câine:
Privește marea-n larg, cu valurile ei
Și nu uita că oamenii, sunt prea ades mișei.
013.240
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Dan Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Dan Ardeleanu. “Privește marea....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-dan-ardeleanu/poezie/29747/priveste-mareaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MS
MSMarina Samoila✓
Interesanta prin unele imagini e poezia ta. \"Povata\" insa mi se pare ca n-are cum nici sa ajute, nici sa consoleze. Mi se pare ca, desi suna bine, poezia are in ea o fractura de sens, iar mesajul, indemnul nu se justifica. O sa mai reflectez...
0