Poezie

Visul din vis

1 min lectură·26 august 2002

Mediu

În cinstea ta, o candel-am aprins

Te-am așteptat în zadar, dar n-ai venit

Și chinuiți de dor, ochii-mi s-au stins

Și-n visul minunat tu te-ai ivit.

Și se făcea că stam în poala ta

Iar ochii tăi luceau fermecător

Adânci și calzi precum o stea

Iar mâna-ți blând, mă mângâia ușor.

Era atâta tihnă și liniște era

Și ochii-ți minunați mă-nvăluiau cu dor

Și cufundat în ei pacea mă-nconjura

Și suspinând, am adormit ușor.

Și cum dormeam, în vis mi-ai apărut

Erai de nedescris : o zee pe pământ

Și jar de foc mi-ai dat- mirificul sărut

Ce m-a legat pe veci și m-a înfrânt.

Când m-am trezit, tu mă priveai duios

Cu tandre și șăgalnice sclipiri

Cu chipul luminat de zâmbetul frumos

Iar eu îmi reveneam cu-ncetul în simțiri.

Când m-am trezit, tot singur eu eram

Dar ochii-ți minunați mă urmăreau din vis

Mă incitau, mă motivau, credeam

Și-n cinstea ta, o candel-am aprins.

023.876

Ovidiu Dan Ardeleanu. “Visul din vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-dan-ardeleanu/poezie/24582/visul-din-vis

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

banala poezie de amor
cenzura ar fi binevenita....

Romantica, frumoasa, \"curge\" bine.