Poezii

Când simți că depărtarea îți clatină menirea Și-ai gânduri negre-n cuget și te-ai pierdut cu firea, Privește marea-n larg cu valurile ei Și nu uita că oamenii, sunt uneori mișei. Răspuns real

Tu mi-ai dăruit Totul : Încredere, puterea de-a iubi Ce o credeam pierdută, Visări incredibil de frumoase, Trăiri mai intense Decât o reacție termonucleară. Tu mi-ai

Rătăceam prin tenebrele cimitirului de suflete moarte Când am zărit, în zare, o licărire M-am apropiat sfios, tăcut, Neîncrezător Și după un colț al destinului am văzut minunea: o poezie de

Îngenunchez, iertare-ți cer Iubita mea reală, C-am îndrăznit să cred, să sper Că tu vei fi‘n finală. De te-a durut, iertare-ți cer Că am visat la tine, Că te-am purtat pe sol și-n cer Și-n

Eu sunt o stea singuratică Pe cerul vieții Luminez, încălzesc doar infinitul Căci sufletele oamenilor Sunt prea departe de mine Doar privirile lor mă caută uneori Doar privirile

Speranța mea, nu-i iarmaroc de vise Ce pier în somnoroasa geană a dimineții, Ea e chezașă slovei scrise și nescrise Diriguind etern linia vieții. Speranța mea-mi vorbește despre tine Ca

Tu-mi ești îndemn și călăuză Pentru ce sunt, pentru ce simt Îmi ești stindard, îmi ești și muză Îmi ești și mare și Olimp. Tu-mi farmeci clipele-nserării Și visurile mi le răvășești Și îmi

Am studiat toate limbile Pământului Am învățat chineza, hindusa, ebraica, greaca veche și latina; Patagoneza și limba triburilor din Matto Grosso dar nu a fost deajuns. Atunci, am învățat

În cinstea ta, o candel-am aprins Te-am așteptat în zadar, dar n-ai venit Și chinuiți de dor, ochii-mi s-au stins Și-n visul minunat tu te-ai ivit. Și se făcea că stam în poala ta Iar ochii

Ce simte frunza tremurând pe ram Când vântul toamnei rece o atinge? Ce simte sufletul la al său hram Când orice pâlpâire-n el se stinge? Și se înalță maiestuos la cer La dreapta și divina

Iubirea de viață s-a stins Ca farul din Pont Euxin Un vis spulberat-gând și chin Epave-corăbii adânc a atins. Plătesc ce nicicând n-am făcut, Un gând temnicer mă veghează, Sparte-s ulcioare

Clepsidra și-a cernut nisipul peste urmele pașilor tăi spulberate de vântul uitarii Dar în cenușa iubirii apuse mai este încă viu jarul ce mă mistuie în clipele înserării De ce nu pot uita