Poezie

Credința supremă

1 min lectură·27 august 2002

Mediu

Tu-mi ești îndemn și călăuză

Pentru ce sunt, pentru ce simt

Îmi ești stindard, îmi ești și muză

Îmi ești și mare și Olimp.

Tu-mi farmeci clipele-nserării

Și visurile mi le răvășești

Și îmi conjugi clipa uitării

În efemerul vieții pământești.

Mă-nalți la cer într-o clipită

Și-apoi în hăuri mă arunci

Iar din iubirea-mi poleită

Faci albatros zdrobit de stânci.

Și iarăși sufletu-mi reînvie

Precum un Phoenix legendar

Și iar aprinde o făclie

Iubirii – dulce chin amar.

Și subjugat de-a ta ființă

Renaște iar și iar și iar

Mânat de o sfântă credință

De a-mplini al vieții dar.

013.600

Ovidiu Dan Ardeleanu. “Credința supremă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-dan-ardeleanu/poezie/24695/credinta-suprema

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

Frumosa, legata, curge.
Te amenint cu steluta si trec la fapte.