Poezie

Tumoare

22 ianuarie 2005

1 min lectură·2 mai 2006

Mediu

Mă tot întreb cum o să fie

în clipa când o să mă las…

Când timpul n-o să mă mai știe

Și toamna va fi fără glas…

Ah, ce-ntuneric pare-acuma

în vasta cameră de crini,

dar când sunt palid îmi va fi totuna:

nici umbre nu vor fi și nici lumini.

Mă tot gândesc ce o să zic la urmă

ce va fi scris pe-al meu mormânt.

Sau poate voi fi într-o mică urnă

rămas în amintiri ca un cuvânt.

Voi zice-n grabă printre șoapte:

Oh… Văd un drum și-un râu departe.

Pe niște scări de lemn descind

și plec încet și e aproape noapte

și soarele mi-e-n spate, asfințind.

001.758

Ovidiu D. “Tumoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-d/poezie/180442/tumoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.