Poezie

Foaie galbenă-nvechită

2 martie 2004

1 min lectură·11 ianuarie 2006

Mediu

cu pasaje negre, mari,

tu miroși, ah, a răchită

și cu moartea te compari.

Că ești unică, prea simplă,

și-mi sădești un vag suspin;

Când te-atingi de a mea tâmplă

simt cum timpului mă-nchin.

Simt cum valsul și războiul

mă invocă iar și iar,

dar nu-s un soldat al voii

ci-s un rece mercenar;

în războiul veșniciei,

nu lupt pentru aur – nins,

ci pentru schimbarea filei

și al negrului său scris.

Oh, tu folie slăbită

ce m-apeși cu două grame…

Numai clipa amintită

ce o plâng cu două arme –

una-i suflet, una-i trup –

mă ridică, mă ridică

până-n cercuri de arame;

și din rupere-mi sunt rupt,

că ajung prin alte game:

Unde-i gri și nu-i albastru,

da-i un gri închis, de veci

și-s clădiri cu alabastru

printre plopii mari și reci.

Când aici mi-e frig și-s pal

precum puntea adumbrită;

te implor să n-ai final,

foaie galbenă-nvechită.

001.867

Ovidiu D. “Foaie galbenă-nvechită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-d/poezie/159811/foaie-galbena-nvechita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.