Poezie
Ceață
2 decembrie 2005
1 min lectură·
Mediu
Singur, stând, pe un strat de noapte,
ceață în aer și pe jos și în gând,
ascult melodia tăcutelor șoapte,
nebun, în trecut adesea mă-afund.
Prin horn se ridică un fum, dar deasupra
o ceață de praf îl înghite mereu,
și-n ceață-și ascunde biserica crucea,
și lupii bătrâni s-ar ascunde, și eu.
Pornesc înspre piscul ce negura-mpunge,
primejdii se-aștern, prin pădure, în umbră,
se-apropie josnic mereu a mă-ajunge,
Dar iată-n departe o cale secundă.
001665
0