Poezie

Ceață

2 decembrie 2005

1 min lectură·15 mai 2006

Mediu

Singur, stând, pe un strat de noapte,

ceață în aer și pe jos și în gând,

ascult melodia tăcutelor șoapte,

nebun, în trecut adesea mă-afund.

Prin horn se ridică un fum, dar deasupra

o ceață de praf îl înghite mereu,

și-n ceață-și ascunde biserica crucea,

și lupii bătrâni s-ar ascunde, și eu.

Pornesc înspre piscul ce negura-mpunge,

primejdii se-aștern, prin pădure, în umbră,

se-apropie josnic mereu a mă-ajunge,

Dar iată-n departe o cale secundă.

001.669

Ovidiu D. “Ceață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-d/poezie/182850/ceata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.