ovidiu cristian dinica

în oglindă mă dezic de firele albe și neliniște pierd clipe cu spaima de a deschide ochii sunt atât de uituc încurc toate zilele de naștere am dubii și în privința aniversării mele

Nori de toamnă se strâng în versuri. Cuvintele devin culori. Suntem la masa iubirii ,cu dorința în noi. Ne întrecem în vise amândoi. Îmi spui despre artileria din snopi

micile răutăți le găsești la coșul cu rufe sunt cuvintele tale aruncate în vânt cu aceleași cuvinte îți cer să ocoleșți privirile curioase ce-ți sărută sânii imaculați, neninsi doar vântul îi

timpul brăzdează camera în care mama adună cu răbdarea inimii ore de neliniște

prea tânără să iasă în stradă să intre în alaiul purtat pe umeri de tânărul frustrat ce îmbracă fracul fecioara ascunde în inimă copilăria pe mama ce-i poartă de grijă și ascute așteptarea pe

să dansăm i-am cerut celei ce mă privea să risipim neputința de a iubi muzica ne va uni trupurile la ceasurile serii vom afla îmbrățișarea cu frunze și vânt dorința va fi stăpână luna

ai atâta dăruire mi te așezi pe frunte ca un Luceafăr în lumina cuvintelor uși deschise te primesc faci de gardă inimii pe peronul ultimului tren

printre rafturi și flacoane cu parfumul amiezii ochi cât răsăritul împung lumina cu teamă să nu sfarme tăcerea sânii doua petale de crin pătrund prin halatul alb așteaptă vocile gri ale

moartea îmi mănâncă din palme ca o pasăre flămândă slujnica lui Hades este grăbită să-si ia tainul, în timp ce eu visez morții ea îi duce spre câmpiile Elizee, Charon vrei argintul? nu avem

în fiecare zi caut uneori găsesc relicve ale temerilor cum ar fi fricile sau fuga cuvintelor din fața întunericului alte ori aflu lumina din bucuria îmbrățișarii diminețile le

înnodate toate grijile sunt o funie groasă petrecută peste inima fierbinte ce pulsează nebună în trupul ros de cari gata să se desfacă peste falca de pământ ce mă legă de tristețea unei

mi-ai îmbogățit zestrea de lacrimi vijelii se întrec să mă scufunde mă împingi ca pe o epavă în largul tenebros mă agăț de speranțe să ajung la suprafața cuvintelor tornade mătura

te vreau în ceas de taină petale să-mi oferi sărutul tău ispită izvor de nebunii un joc în doi cu pasi precisi usor alunecînd spre ochiul nopții vârtej să ne cuprindă