Poezie
tanti Vera
1 min lectură·
Mediu
la baie lumina se aprinde
de afară
cuvintele pătrund
o dată cu zgomotul apei
ce se zbate în vasul de porțelan
lipsa pudorii a lăsat
pe pereți urme de urină
glasul timid al conceperii
în stropi de spermă
ejaculați peste vopseaua
decojită din care iese
chipul unui sfânt năclăit de neputință
gata să plângă în ridicole acorduri
cu revoluția apei în țevi ruginite
de aici
tanti Vera o femeie solidă
părăsită de noroc
cu buze mari puternic rujate
stăpână pe ea
întrebă
acaparând după amiaza
liniștită a adolescentului
ce visează ieșirea în larg
de sub privirea severă a mamei
cum se închide
ușa din baia fierbinte
parfumul său incită
mușc din tentație cu ochii deschiși
pașii mă duc în intimitate
absolvenți ai cursului de dezbrăcare completă
ne azvârlim trupurile
într-o îmbrățișare sălbatică
de apus și răsărit
buzele puternice își pun amprenta
pe inima mea
sub un val de transpirație
strâng mâna sa albă
ochii privesc cu încredere
din toamna așteptărilor răsare soarele
sub greutatea trupurilor
faianța tremură
prinzând să înflorească sânii frământați
ne pierdem sub greutatea arderii spontane
în urma noastră apa se răscolește
001.375
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
ovidiu cristian dinica. “tanti Vera.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-cristian-dinica/poezie/14119880/tanti-veraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.